Libertatea presei este un bun extraordinar al societăţii care nu trebuie sacrificat pe altarul unor orgolii personale.
26 mai 2001
Libertatea presei.
Editorial săptămînal.
de Nestor Ratesh
Libertatea presei este din nou în cauză. Perena problemă a calomniei şi insultei în mediile de informare incită legiuitorii să caute căi de a combate acest fenomen prin măsuri care pot avea drept efect, în ultimă instanţă, inhibarea jurnaliştilor şi limitarea capacităţii lor de a-şi îndeplini misiunea de cîini de pază ai societăţii. Alte considerente, cum ar fi preocuparea de a păstra secretele, fie ele militare, tinînd de siguranţa statului, fie simple informaţii confidenţiale privitoare la activităţi birocratice sau de afaceri, au condus şi ele la diverse tentative de îngrădire a presei.
Ştiri din ultimele zile vorbesc despre un proiect de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, pregătit de ministrul justiţiei. doamna Rodica Stănoiu ce ar prevedea o revenire la practica pedepsirii penale a ziariştilor pentru ofensa adusă autorităţii. Preşedintele Iliescu s-a pronunţat ieri oarecum ambiguu în această problemă, afirmînd pe de-o parte că este pentru o protecţie totală, absolută a ziaristului, iar pe de altă parte că jurnaliştii care aduc prejudicii unor persoane prin calomnie sau minciună trebuie să răspundă chiar şi penal, a zis preşedintele, deşi s-a pronunţat contra pedepsie cu închisoarea.
Se întîmplă că probleme ale libertăţii presei există în actualitate chiar şi în ţări cu o tradiţie democratică foarte veche. De pildă, Statele Unite: unde Curtea Supremă a decis recent că presa şi jurnaliştii nu pot fi ţinuţi responsabili de publicarea unor informaţii de interes public, chiar dacă aceele informaţii au fost obşinute pe cale ilegală, de o alt persoană.
Această opinie a forului judiciar suprem din America adaugă o dimensiune nouă protecţiei pe care jurnaliştii o au dincolo de Ocean în baza primului amendament al Constituţiei americane. Fără a da permisiunea ziariştilor să încalce legea sau să-i încurajeze pe alţii să o facă decizia Curtii Supreme că libertatea absolută a presei prevăzută de Constituţie şi drepturile jurnaliştilor ce derivă din ea sunt preponderente asupra drepturilor persoanei la confidenţialitatea vieţii sale particulare şi intime, sunt drepturi prevăzute şi ele în Constituţie.
După cum se ştie, Curtea Supremă dă astfel de decizii cu caracter general e baza examinării unui anume caz concret ce a trecut prin tribunale inferioare ultima opinie referindu-se la transmiterea pe doua posturi de radio locale a înregistrării unei convorbiri telefonice private, înregistrare realizată de o altă persoană, necunoscută. Inregistrarea unei convorbiri private este interzisă de lege. Iată aşadar cît de departe poate merge un for judiciar pentru a elimina orice posibile obstacole în calea libertăţii presei.
În Europa apuseană tendinţa este aceeaşi, deşi progresele sunt ceva mai lente decît în Statele Unite. Te-ai aştepta ca guvernul roman, atît de insistent în declaraţiile sale în favoarea integrării euro atlantice să urmeze exemplul democraţiilor occidentale în protejarea libertăţii presei.
Înăsprirea unor prevederi legale în acest domeniu, merg, mai curînd în direcţia opusă însă.
Nu intenţionăm să susţinem că insulta şi calomnia trebuie tolerate. Persoanele care cad victimă unor astfel de manifestări trebuie, fără îndoială, să aibă dreptul de a-şi apăra renumele şi de a-şi recupera pierderile dacă nu în procese civile, atunci altfel. Dar acest lucru nu trebuie să se întîmple în procese penale.
Calea curentă în Occident o constituie procesele civile care se pot solda cu despăgubiri sau alte măsuri reparatorii, dar nu cu închisoare sau alte pedepse penale. Libertatea presei este un bun extraordinar al societăţii care nu trebuie sacrificat pe altarul unor orgolii personale, fie ele şi justificate.
Problema este destul de spinoasă în Romania pentru că presa nu are încă un cod profesional general acceptat şi respectat, iar insultele şi calomniile sunt încă un fapt aproape diurn, mai curînd decît o excepţie. Sunt publicaţii specializate în acest domeniu care revarsă cantităţi uriaşe de gunoi asupra unui mare numar de persoane, fără reticenţă, fără bună cuviinţă, în limbajul cel mai ordinar, lezînd nu doar onoarea şi integritatea persoanei în cauză ci şi, adesea, principii esenţiale ale Constituţiei. S-a văzut însă că procesele de calomnie nu au avut un efect major, nici sentinţele date de tribunale nu au inhibat pe autori. Atîta vreme cît există un public care gustă acest gen de lături jurnalistice şi produsul respectiv se va vinde. Aceasta e o realitate ce nu poate fi schimbată de la o zi la alta.