„Dacă nu votăm, rămânem fără primărie. Dacă se închide, nu-i şcoală, nu-i grădiniţă. Şi-aşa suntem lepădaţi de soartă”.
Duminică toţi cetăţenii sunt chemaţi să-i aleagă pe cei care le vor rezolva problemele de pe loc, adică pe primari şi pe consilieri. Corespondenta Europei Libere Lucia Diaconu a fost în satul Baccealia din raionul Căuşeni să afle dacă alegătorii sunt suficient de motivaţi să participe la scrutin.
Cu microfonul Europei Libere la Baccealia, r-nul Căuşeni
Your browser doesn’t support HTML5
Cu microfonul Europei Libere la Baccealia, r-nul Căuşeni
Pînă a ajunge în centrul satului Baccealia, un singur afiş electoral anunţa despre alegerile care bat la uşă. Primele femei cu care am stat de vorbă m-au încredinţat însă că acesta este subiectul principal al discuţiilor atunci cînd sătenii se întîlnesc. Doar că rareori ajung la o concluzie comună, după cum m-am şi convins imediat.
Nadia: „Nu văd nică-nică bun. Şi nu vreu să mă duc la alegeri. Pentru ce să aleg?”
Ariadna: „Da eu m-aş duce-mă şi aş alege. Dar să alegem un om bun. Da cine-i el? Trebuie să te duci la o vrăjitoare undeva, să-l vezi, să-l ghiceşti. Să vie să-ţi spună. Ori o presupunere de undeva, o presimţire de la Dumnezeu să fie: de-am alege omul ista că aista ar să facă ceva, ar să nişte piatra asta din loc. Că au pus un chetroi ca cum l-ar şi pus la poarta lui Iisus Hristos ca să nu iasă, da vezi că el totuşi a ieşit că o fost putere.”
Următorii interlocutori pe care i-am întrebat dacă vor merge la vot duminică sunt doi gospodari care lucrau de zor la gardul unei case. Ambii bărbaţi s-au dovedit mai hotărîţi decît consăteana lor care a intrat la bănuieli după ce primarii aleşi din Baccealia şi-ar fi irosit mandatul, cum crede ea. Cel mai vorbăreţ dintre ei, Mihail, mi-a şi explicat ce anume îl determină să iasă la vot.
Mihail: „Trebuie să rămînem cu un primar oarecare, trebuie să avem pe cineva. Şi de-amu mergem măcar să avem pe cineva, că dacă n-ar să fie primărie la noi, ar să închidă cu totul, şi o să rămînă ca Florica, ca Plopul. Dacă se închide nu-i şcoală, nu-i grădiniţă. Şi-aşa sîntem lepădaţi de soartă. Nu se ştie mîine-poimîine ce o mai fi. Poate să apară într-o zi să zică un autobuz mai bun şi duceţi-vă la Căuşeni. După o spravkă ceva dacă trebuieşte poftim umblăm pe drumuri. Trebuie să ieşim.”
Moş Dumitru, paznic la ceea ce a mai rămas din brigada de tractoare de cîndva, are altă motivaţie:
„De-atîta că toată lumea se duce la alegeri şi trebuie să ne ducem şi noi. Nu ieşi din lume.”
Am trecut şi pe la magazinul din sat, cu gîndul că acolo voi găsi mai mulţi conlocutori. Dar aşa cum era ora amiezii şi soarele frigea mai tare ca altădată m-am mulţumit să vorbesc cu vînzătoarea Domnica, care face parte din tabăra indecişilor din Baccealia, descurajată de ciorovăiala politicienilor din capitală.
Domnica: „Unul pe altul se… acela fură atîta… acela … pur şi simplu mie aşa ceva nu-mi place. Îi urît. Stai într-o parte şi te uiţi la doi oameni simpli şi nu-ţi vine bine, dar cînd te uiţi la oamenii de conducere … nu, pierzi încrederea. ”
După mai bine de jumătate de oră de discuţii, aveam să aflu că ezitarea femeii are şi o altă cauză.
Domnica: „N-aş crede că o să se schimbe ceva mai bine. Dacă n-o să se schimbe situaţia în ţară, ceva o să se schimbe dar foarte puţin, ceea ce noi nici n-o să simţim. Dacă ar hotărî mai de sus ceva mai uşor pentru oameni, şi la un primar o să-i fie mai uşor să lucreze. Toată problema-i în ban. Nu-s bani - nu se face nică.”
Cît am mers spre ieşirea din sat am mai stat de vorbă cu cîţiva localnici care s-au arătat hotărîţi să le mai dea o şansă aleşilor locali, motivîndu-şi opţiunea folosind vechiul dicton despre speranţa care moare ultima.