„E suficient să urmărim emisiunile de ştiri ca să vedem că PDSR-ul este glorificat aproape ca PCR înainte de 1989.”
5 iunie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; reporter: Ingrid Șușu).
Obediența față de putere a mediilor de informare și PDSRizarea.
După „CDR-izare” a venit şi rîndul PDSR-izării, după care... dar să nu anticipăm. Cine ştie cine va mai cîştiga viitoarele alegeri. Fenomen cumva curios şi nu foarte. Cel mai adesea buzduganul PDSR-izării nu dărîmă uşi pentru că acestea sunt deschise şi nu face să cadă capete, pentru că acestea sunt deja plecate. Televiziunea publică a demonstrat încă o dată cît de fragilă este la curenţii politicului în faţa cărora capitulează, scuzaţi oximoronul, de bună voie.
Societatea Romană de Televiziune îşi va prezenta mîine, în faţa comisiilor de cultură ale Parlamentului raportul de activitate. Spre deosebire de ultimii ani, TVR se poate lăuda cu faptul că programele sale au devenit profitabile. Beneficiază de o audienţă sporită şi că, cel puţin în ultima vreme nu s-a mai confruntat cu probleme financiare majore.
Ceea ce nu a reuşit însă să schimbe TVR este obedienţa faţă de putere. În ciuda declaraţiilor de intenţie şi strădaniilor celor care au alcătuit, succesiv, de-a lungul anilor Consiliul de Administraţie al TVR, aceasta a continuat să ofere suficient material pentru aceea care au criticat-o pentru lipsa de obiectivitate şi subordonarea faţă de politic. [...]
Alexandru Mironov, de pildă, susţinut în acest consiliu de către PDSR spune că Parlamentul ar trebui să voteze contra actualei administraţii întrucît aceasta nu este alcătuită din „profesionişti”, adică personalităţi provenind din mass media electronică ci din personalităţi ataşate de fosta CDR. Din acest punct de vedere, spune Alexandru Mironov actualul CA al TVR reprezintă un eşec.
A. Mironov: „Este, cred eu, ceea ce Parlamentul va decide. Nu de noi depinde, dar trebuie să vă spun că nu a funcţionat consiliul care este acum. Nu a funcţionat bine datorită unor învrăjbiri politice fără rost, datorită unui talibanism pe care şi Liiceanu şi Stere Gulea le-au arătat faţă de ceilalţi. Deci, din toată echipa care era acolo, de departe, profesioniştii erau cei care au lucrat în televiziune. Asta înseamna Lucia Hossu Longin, cu mine, cu Mărăscu, cu... Iar ceilalţi, sigur că nu aveau un aport profesionist. N-aveau de unde să-l aibă ?! Este foarte greu ca altcineva să conducă o locomotivă în afară de mecanicul de locomotivă. Cu experienţa asta partinică s-a dovedit un eşec. Lucrurile trebuie regîndite.” [...]
Nu acelaşi punct de vedere împărtăşește criticul literar Alexandru Stefănescu, de asemenea membru al CA al TVR: „E suficient să urmărim emisiunile de ştiri ca să vedem că PDSR-ul este glorificat aproape ca PCR înainte de 1989.”
Din punct de vedere formal, mai spune Alex Stefănescu, activitatea televiziunii nu oferă suficiente temeiuri PDSR, care deţine majoritatea în Parlament pentru a destitui actualul Consiliu. [...]
Dacă totuşi raţiunile politice vor duce la demiterea CA, Alex Stefănescu spune că abuzul ar fi evident. Cu toate acestea, adaugă el, nu există presiuni politice evidente din partea PDSR într-o atare direcţie, ci doar speculaţii îndreptăţite oarecum de obedienţa şi oportunismul politic al multora dintre cei care lucrează pentru televiziunea publică.