Extrem de superficiale în verificarea surselor, autorităţile romane s-au grabit să reacţioneze la un prim raport preliminar al baronesei Nicholson.
9 iunie 2001
EDITORIAL săptămînal.
de Radu Călin Cristea
Un tip particular de relații ale autorităților române cu instituțiile occidentale.
Un istoric povestea într-o minunată carte a sa o scenă amuzantă şi nu foarte care s-ar fi petrecut în perioada domniilor fanariote din Ţările Romane. Era vorba despre un domnitor moldovean care acceptase cererea unui diplomat occidental de a-l primi în audienţă la domiciului său. Ar fi trebuit să urmeze un schimb de mesaje extrem de importante pentru ambele părţi. diplomatul, aflat în misiune la Iaşi s-a prezentat foarte punctual la locul fixat pentru întîlnire. În curtea somptuosului palat al domnitorului avea să fie întîmpinat însă de un taraf de lăutari şi de nişte tineri care încinseseră o horă pe ritmuri drăceşti.
Trecînd de filtrul unor paznici complet absenţi diplomatul străin avea să pătrundă în imobil unde, ca din senin, a fost încojurat de feciori purtînd tăvi pline delicateţuri culinare şi băuturi fine. Aproape ameţit a urcat la etaj îndreptîndu-se către biroul domnitorului. Pînă acolo, pe holuri avea să găsească o lume moleşită de căldură trăgînd din narghilele şi ascultînd susurul dulce al unor havuzuri. Trezit brusc la realitate, diplomatul occidental avea s-o ia la fugă pe scări, făcînd cale întoarsă şi îndepărtîndu-se, cît mai repede de un loc unde a găsit, în modul cel mai evident, cu totul altceva decît căutase.
De la această istorioară au trecut două veacuri şi jumătate. Mă tem însă că nu s-a ridicat încă praful de pe morala acestei poveşti adevărate care rezuma ceea ce atunci, ca şi astăzi ar putea defini un tip foarte particular de relaţie a autorităţilor romane cu instituţiile occidentale. Să facem un salt în timp, de la epoca fanariotă la interminabilele ecouri iscate la Bucuresti de reproşurile adresate de baroneasa Emma Nicholson, pe tema situaţiei copiilor în dificultate din Romania.
Extrem de superficiale în verificarea surselor, autorităţile romane s-au grabit să reacţioneze la un prim raport preliminar al baronesei Nicholson. Asta deşi ar fi fost poate mai îndreptăţite s-o facă nu referindu-se la o schiţă de proiect ci la un raport în toată puterea cuvîntului, adoptat în unanimitate de membrii comisiei pentru afaceri externe ( a parlamentului european) la sfîrşitul lunii trecute. Este vorba de un raport global al comisiei privind starea drepturilor omului, raport în care a fost inclus, la propunerea vicepreşedintelui comisiei, aceiaşi Emma Nicholson un amendament în care se cere guvernului Romaniei să aplice întocmai convenţia ONU asupra drepturilor copilului, un document cu valoare de lege. [...]
Al doilea gest al puterii a fost acela de a-i telefona lui Gunter Verheugen, comisarul european însărcinat cu chestiunea extinderii, pîrînd-o literalmente pe baroneasa Nicholson. Primul ministru Năstase a fost cel mai acid vorbind de „jocuri de imagine construite în străinătate de anumite grupuri de interese”, cu o trimitere explicită la o manevră cu caracter electoral a baronesei Nicholson.
Nu reţinem ca măcar o oficialitate de la Bucureşti să fi făcut o corectură absolut necesară în acest context, acceptînd ceea ce baroneasa Nicholson a spus şi în interviul acordat Europei Libere. Anume că nu poate fi bănuită de intenţia de a acumula capital electoral pentru simplul motiv că nu candidează în alegerile din Marea Britanie, aşa cum se credea la Bucureşti.
În fine, toate reacţiile autorităţilor de la Bucureşti au făcut abstracţie de principala acuzaţie a baronesei Nicholson care a spus, cît se poate de clar că Romania ar fi devenit o sursă pentru piaţa mondială a traficului de copii şi că ar fi primit dovezi din surse de mare credibilitate, citez din acelaşi interviu acordat postului nostru de radio, că oficialităţi guvernamentale romane, ca şi alte oficialităţi ale sistemului s-ar afla în spatele unor tranzacţii cu copii cîştigînd astfel mulţi bani. [...]
Exemplele de mai sus trimit în aceiaşi direcţie şi indică suopărătoare carenţe de educaţie în relaţia autorităţilor cu instituţiile occidentale în care Romania doreşte să fie integrată. Sunt deficienţe legate de limbaj, stil de comunicare şi, ne temem chiar, de mentalitate. Autorităţile de la Bucureşti n-ar trebui să fie foarte mirate dacă percepţia Romaniei în diferite cancelarii occidentale va fi aceea evacată recent, cu o sinceritate care îl onorează de ministrul apărarii Ioan Mircea Paşcu, din care citez „am promis mult şi frumos, am realizat mai puţin şi avem un handicap, lipsa de credibilitate”.