Revizuirea Constituției propusă de Băsescu are o miză profundă. În joc este evacuarea comunismului rezidual perpetuat odată cu însușirea revoluției de către Ion Iliescu.
Pentru că actuala coaliție aflată la putere nu are majoritatea de două treimi în Parlament care să-i permita revizuirea Constituției s-a crezut că proiectul lui Traian Băsescu de modificare a Constituției este un vițel mort. Însă vieții opoziție dau zdravăn din picioare, iar câțiva s-au pus chiar și pe picioarele de dinapoi, deși proiectul e amendabil și negociabil, iar președintele a făcut opoziției o propunere irezistibilă, scurtarea mandatului lui cu un an, program politic și visul de aur și al cuplului comic Ponta și Antonescu.
Constituționalistul Marian Vanghelie, specialistul PSD în spoieli de fațade, economate și vanghelioane a fost cuprins de neliniști: „luat en-gross, te îngrijorează dacă citeşti tot, m-am uitat şi eu şi e evident că totul se duce spre un stat poliţienesc. În felul acesta, vom ajunge la o Constituţie cu tente foarte clare de dictatură”.
I-a ținut isonul țambalagiul opoziției, turnătorul Dan Voiculescu. Cel mai harnic senator, a participat la un numar infim de ședinte, după ce l-a invocat pe Hitler, a constatat că Traian Băsescu „s-a decis sa revizuiască Constituția, și nu oricum, ci plasându-se pe sine deasupra legii și a oamenilor”.
Mai prăpăstios, alt hărnicuț parlamentar, Crin Antonescu, a fost la un număr și mai mic de ședințe decât mentorul lui, Dan Voiculescu, s-a arătat categoric: „Noi respingem foarte clar diversiunea Traian Băsescu”, „o modificare de Constituție trebuie să fie un lucru care să se întâmple rar și în niciun caz conjuctural”.
Victor Ponta, papagalul PSD, a fost mai categoric: „revizuirea Constituției propusă de președintele Băsescu, o diversiune”. Dar ar fi de ar fi de acord cu o modificare a Constituţiei, însă numai după 2012, “cu un Parlament legitim”.
Stupoare, deși erau de acord cu o modificare a Constituţiei abia după 2012, la începutul săptamânii, Victor & Crin au anunțat propriul lor proiect de revizuire a Constituţiei. Ba sunt de acord cu președintele și în privința reducerii la 300 a numărului aleși, nu și cu trecerea la unicameral. De la respingerea „diversiunii” la revizuire pe ici pe colo, dar nu în părțile esențiale, e un pas înainte.
Numai că „acceptarea” cu jumătate de gură a revizuiri e o perdea de fum care ascunde refuzul de a elimina imunitatea parlamentarilor pentru fapte fără legatura cu voturile și cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar și refuzul prezumţiei că averea are un caracter licit, al transparentizării Consiliului Superior al Magistraturii, prin creşterea numărului de reprezentanţi ai societăţii civile, ca și refuzul separării puterilor în stat, prin limitarea implicării și exceselor justiției în activitatea executivului, etc.
Opoziția a sesizat că chiar dacă revizuirea Constituției propusă de Traian Băsescu nu va fi acceptată de Parlament, actul în sine are un potențial electoral exploziv, favorabil PDL și coaliției acum la putere, de unde mica cedare. Însă revizuirea Constituției propusă de Băsescu are o miză mai profundă. În joc este evacuarea comunismului rezidual perpetuat odată cu însușirea revoluției de către Ion Iliescu, emanat cu activiști și securiștii care l-au sprijinit. Atunci revoluția a degenerat în democrație, originală, firește. Și care avea nevoie de o Constituție pe măsură. Așa s-a născut firava lege fundamentală carea a stat la temelia capitalismului de cumetrie, patronat de Ion Iliescu, baza prosperității oligarhiei politico-financiare, cu concursul unei justiții neputincioase sau corupte. Că Victor Ponta se simte bine în această lume nu miră, e copilul de suflet al lui Iliescu, Năstase, Voiculescu e jusdem farinae. Dar liberalul Crin Antonescu?
Poate că-i cerem prea mult lui Crin Antonescu. Poate că pentru el liberalismul e sinonim cu un somn sănătos, o friptura suculentă și adaptarea la un principiu vag liberal: sărută mîna pe care n-o poți mușca si mușc-o cînd nu se mai lasă sărutată!