Tineri egali în drepturi, inegali în şanse

În acest an aproximativ 300 de absolvenţi de internate vor primi atestate de 9 clase. Experienţa celorlalţi ani arată că aproape toţi îşi continuă studiile, dar probabilitatea să-şi găsească un loc stabil de muncă după ce învaţă o meserie e mai mică decît a tinerilor care au crescut în familii. Relatează Lucia Diaconu:

Tineri egali în drepturi, inegali în şanse

Tineri egali în drepturi, inegali în şanse

Doar cîţiva absolvenţi ai gimnaziului internat din Străşeni se declară hotărîţi să-şi continue studiile la colegii sau licee cu o posibilă perspectivă de a face studii universitare, cei mai mulţi însă vor merge să înveţe o meserie la şcolile profesionale. Şi asta pentru că se văd siliţi să-şi poarte singuri de grijă imediat ce ies de sub tutela şcolii.

Cristina Iurco: Eu am de gînd să intru la un colegiu sau la un liceu profesional. De bucătar vreau să învăţ.


Andrei Şimon: Cosmetician-frizer aşa... stilist. Sunt într-un proiect aici la şcoală.

Nadejda: Eu vreau designer vestimentar dacă mi s-a primi...

Nicolae Vursei: După 9 clase mă duc să învăţ mai departe.

Europa Liberă: La ce meserie te gîndeşti?

Nicolae Vursei: La un şofer, îmi place maşina.

Pentru absolvenţii de internate în instituţiile de învăţămînt sunt rezervate suficiente locuri dedicate, cu burse de la stat şi cazare gratuită, astfel încît toţi îşi pot realiza intenţia. Problemele încep însă după absolvirea şcolilor de meserii, afirmă directorul internatului din Străşeni Mihai Negru:


„Absolvenţii care acuma termină învaţă un an-doi la şcolile profesional-tehnice şi bineînţeles că se întorc înapoi şi se prefac în şomeri. Şi-şi caută singuri de existenţa lor. Pentru toţi copiii, nu numai ai noştri de la şcoala internat şi pentru copiii din sate, dar acei din sate se întorc înapoi la părinţi, dar aceştia nu au unde se întoarce.”

După ce a primit certificatul de studii la şcoala de meserii nr.4 din Bubuieci, Olga Şişcanu a fost nevoită să se întoarcă pentru un timp la bunica unei colege de internat, pînă şi-a găsit o slujbă:

„Am învăţat un an de zile profesia de vînzător ş-apoi am lucrat neanikă. ”

Europa Liberă: Şi de ce n-ai lucrat vînzătoare?

Olga Şişcanu: E greu să găseşti... de-atîta că multe sunt ocupate, alţii se uită după categorii, care aşa mai bine... Dintîi practica faci, pe urmă dacă-i place cum faci practica el se uită în documente. Majoritatea caută documentul de clasa a 9. Şi se uită de-amu acolo şi ei te întreabă: ai învăţat la internat, n-ai învăţat...”

Ala Şupac, directoarea Agenţiei municipale pentru ocuparea forţei de muncă, admite că absolvenţii instituţiilor rezidenţiale ar avea nevoie să facă mai mult efort ca să se angajeze:


„Ei au fost crescuţi, educaţi în alte condiţii. Şi poate un pic uneori prea au fost dădăciţi. Şi ei nu sunt de sine stătători şi asta într-adevăr poate să le creeze unele piedici.”

Cu toate acestea, Ala Şupac nu crede că tinerii de la internate ar avea mai puţine şanse de angajare decît restul absolvenţilor. De vină pentru nereuşită, la părerea ei, ar fi mai degrabă pregătirea slabă de la şcolile de meserii, şi nu reticenţa angajatorilor.

Angela Ganea de la Direcţia municipală pentru protecţia copiilor, instituţia care-i tutelează pe tinerii din internate, recunoaşte totuşi că există o problemă:

„Instituţia de tip internat este o formă închisă, o formă de educaţie în grup şi aceste efecte ale instituţionalizării formează o personalitate neadaptată social. Unul din motive este dependenţa lor de careva servicii ale instituţiei. Se formează această atitudine de consumator şi ei sunt acei care nu pot stabili relaţii în timp cu alţi colegi cum apar. Ei practic lucrează 2-3 zile şi abandonează serviciul.”

În Republica Moldova actualmente funcţionează 52 de instituţii rezidenţiale. Din 2007 cînd autorităţile au acceptat să aplice reforma de dezinstituţionalizare, numărul copiilor care au fost reintegraţi în familiile lor biologice sau în cele adoptive a scăzut cu peste 4000. Obiectivul fiind ca pînă la sfîrşitul acestui an încă 1000 de copii din internate să ajungă într-o familie.