Viaţa privată, un drept ignorat

Dialogul pentru liberalizarea regimului de vize a adus pe agenda publică problema protecţiei datelor cu caracter personal. Guvernul de la Chişinău se angajează pînă la sfîrşitul anului curent să facă şi în acest domeniu mai multă regulă. Un studiu realizat la iniţiativa Fundaţiei Soros arată că, în ce priveşte protecţia dreptului la viaţa privată, Republica Moldova se află doar la începutul unui lung proces. Relatează Lucia Diaconu.

Viaţa privată, un drept ignorat

Viaţa privată, un drept ignorat

Cazurile de interceptare a convorbirilor telefonice, inclusiv o condamnare la CEDO într-un astfel de dosar, examinarea intimă a persoanelor care vizitează condamnaţi sau publicarea integrală a datelor personale în hotărîri judecătoreşti sînt doar cîteva exemple care îi fac pe autorii studiului să tragă concluzia că dreptul cetăţenilor moldoveni la viaţa privată rămîne de multe ori doar pe hîrtie.

Pentru că de-a lungul anilor a lipsit un mecanism eficient de protecţie a datelor personale, unele instituţii publice colectează mai multe date decît ar avea nevoie, constată Bogdan Manolea, autorul studiului, expert al Centrului român de politici europene:


„De ce se ajunge aici? Pentru că se poate, pentru că nu există nişte limite care să fie puse în legislaţie care să spună că pînă aici ai voie să colectezi şi de aici nu mai ai. Şi dacă vă uitaţi la toate instituţiile publice sau private care colectează date puteţi să vedeţi că dacă ne gîndim trebuie să aibă acele date sau nu, multe dintre ele nu trebuie să le aibă. ”

Studiul exemplifică şi cazuri de abuz din partea instituţiilor statului:

„Este vorba de accesul abuziv la datele personale stocate de către Întreprinderea de stat Registru în special în registrul de stat al populaţiei. În cadrul unui comisariat de poliţie în 9 luni s-au făcut 734 de accesări a informaţiilor în vreme ce de cealaltă parte a registrului s-au înregistrat 7687 de accesări. Deci diferenţa dintre ele sînt accesări a datelor personale dintr-un registru de stat care nu pot să fie explicate juridic.”

Ratificarea de ieri în Parlament a unei Convenţii internaţionale şi adoptarea în prima lectură a proiectului de lege despre protecţia datelor personale sînt primii paşi în acest domeniu pe care guvernarea s-a obligat să-i facă pentru liberalizarea vizelor.

Cu unele îmbunătăţiri, noua legislaţie va asigura un cadru apropiat cu normele UE în domeniu, consideră experţii, dar fără o lege care să prevadă sancţiuni pentru persoanele care încalcă dreptul privind protecţia datelor personale şi un Registru al deţinătorilor de date protecţia va rămîne doar un deziderat pe hîrtie.

Piatra de încercare pentru autorităţi va fi însă implementarea legilor, anticipează experţii. Ei atrag atenţia că va fi nevoie de o implicare mult mai mare a tuturor instituţiilor statului care prelucrează datele personale.

Dar şi de mai multe pîrghii şi resurse financiare pentru Centrul de protecţie a datelor cu caracter personal, autoritatea care constată încălcările.


L-am întrebat pe directorul Centrului de protecţie a datelor cu caracter personal Vasile Foltea de ce pîrghii ar avea nevoie ca lucrurile să se mişte din loc:

„La moment Centrul a venit cu iniţiativa instituirii răspunderii contravenţionale pentru încălcarea normelor de protecţie a datelor personale. Inclusiv sancţionarea în cazurile cînd cerinţele legitime ale centrului nu sînt respectate. Entităţile, autorităţile refuză să colaboreze cu centrul. ”

Experţii mai recomandă ca toate actele normative cu efect asupra vieţii private să fie consultate de Centrul pentru protecţia datelor personale, iar în fiecare instituţie care prelucrează date personale să fie numite persoane instruite responsabile pentru implementarea legislaţiei.