Cu microfonul Europei Libere la Piaţa centrală din Chişinău
Duminică în 512 localităţi, inclusiv în Chişinău, se vor repeta alegerile pentru primari. Cît de motivaţi sînt alegătorii să participe la scrutin a căutat să afle corespondenta Europei Libere Lucia Diaconu.
Turul doi de alegeri: decepţii, speranţe…
Your browser doesn’t support HTML5
Turul doi de alegeri: decepţii, speranţe…
La Piaţa centrală unde diversitatea este la ea acasă părerile sînt împărţite. Totuşi cei mai mulţi dintre vînzătorii cu care am stat de vorbă sînt hotărîţi să iasă duminică la vot, chiar dacă nu sînt convinşi că de votul lor depinde încotro se va înclina balanţa.
Iată ce mi-a spus Ion Cuciuc, un mic întreprinzător din Dubăsarii Vechi:
„De-amu în ţara asta nu poţi trăi. Practic nu poţi trăi. Iaca vedeţi cu ce mă ocup. Tot asta numai din datorii, numai pe la bănci dau, pe urmă ieu iar să cumpăr, să fac… Şi altfel nu poţi… Cu speranţa , trăim cu speranţa. Poate s-a schimba. Nu s-a mai schimba 4 ani – toţi se duc lumea după hotare. Eu ştiu cum o să rămîie- nu ştiu. Dar noi trăim cu speranţa la ziua de mîine. Ce-o să facem? Avem copii, trebuie să-i creştem şi omul merge. ”
Un ţăran din orăşelul Vatra, care se numeşte Iurie, face parte din tabăra celor care dau a lehamite din mînă cînd aud de alegeri:
„Da de ce să-i alegi? Ce-mi dă el mie? Ori fac drumuri prin sat ori pe undeva? La babe bătrîne le dau vreun ajutor? Copiii vai de capul lor, ei stau şi mă uit prin satele celea că n-au cu ce se îmbrăca da ei să-i alegi… Ce folos că-i alegi pe dînşii? Ce folos? Creşte un buhai acolo şi leagă-l la jungi şi trage-l şi gata, ca înainte. Că alt vîhod nu-i.”
Cîţiva martori la discuţie insistă şi ei să-şi spună păsul. Dă tonul cel care se prezintă Pavel şi locuieşte la Mileştii Mici:
„Am fost şi iaca şi poimîine o să mă duc dar ce tolc dacă noi ne ducem la alegeri şi nu se rezolvă nică. Pensii n-avem, ceea n-avem da banii se cheltuiesc pe alegeri. Cui trebuie alegeri de o sută de ori pe an? Primari… da noi iaca pînă în ziua de azi nu avem preşedinte. Cea mai săracă ţară şi n-avem preşedinte. D-apoi neujeli nu se găseşte un om de pus preşedinte?”
Mătuşa Maria din Roşcana, Anenii-Noi, trage o linie de total după care nu prea e loc de optimism:
„La noi au fost mii de primari, n-o mai făcut nică. Drumurile stricate şi voobşe… Ei îs pentru dînşii…Se stroiesc bine, îşi învaţă copiii, da să se uite la o babă păcătoasă sau la acei care au mulţi copii săraci nu se mai uită.”
Elena din Măgdăceşti nu are nici ea o părere prea bună despre demnitarii care se oferă să-i conducă pe cei mulţi: „E drept, toţi vor ca să se îmbogăţească ei, că nu mai vin să pună la mine în buzunar. Clar că fiecare om o să rămînă cu problemele lui. Toţi promit da nimeni nică nu face. ”
Europa Liberă: Dar mergeţi totuşi la votare sau nu?
Elena: „Mergem, clar că mergem, datoria noi ne-o facem, o să vedem pe urmă ce-o să fie…”
Un bărbat din Dubăsari care se numeşte Constantin, se declară însă convins că totu-i în mîna alegătorului, dar, zice el, cu condiţia să voteze corect: „Asta tot de noi depinde tot. Noi trebuie să alegem un om de încredere, să luăm o hotărîre normală ca să fie toţi uniţi şi să fie totul înspre bine.”
Întărîtaţi de căldură şi replici tăioase, oamenii se avîntă în polemici, care eclipsează discuţiile despre preţuri, secetă, BAC şi crime. De la o luni, lista de priorităţi se va restabili, primarii luîndu-şi locul binemeritat.