20.07.2001 - Zoe Petre: „Nimeni nu se poate întoarce la controlul din anii ʼ50, nici Ceauşescu n-a putut, dar tendinţa e destul de periculoasă.”

©Shutterstock

Politizarea culturii și marginalizarea abuzivă a unor oameni de cultură.


20 iulie 2001

Actualitatea. (Moderator: Liana Ionescu; corespondent: Sabina Fati).


Ultimele decizii ale ministerului culturii Razvan Teodorescu menite să ducă la marginalizarea unor importanţi oameni de artă şi cultură au generat vii proteste în rîndul intelectualilor. Revenirea, anunţată de premierul Năstase asupra deciziei de demitere a lui Lucian Pintilie de la conducerea Studioului de creaţie cinematografică a Ministerului culturii reprezintă o înfrîngere a ministrului Teodorescu şi a apropiaţilor săi. Există însă nenumărate alte cazuri în care hotărîri de aceeaşi factură ale ministrului culturii au rămas neschimbate. Sabina Fati a consemnat cîteva opinii pe această temă.

O mulţime de semnale venite atît din interiorul instituţiilor de cultură sau învăţămînt locale, cît mai cu seamă din partea unor intelectuali recunoscuţi pentru valoarea lor, arată că executivul încearcă să politizeze aceste domenii. Reducerea numărului manualelor alternative intră în aceiaşi ecuaţie, după cum ne explică şi Zoe Petre, profesor de istorie la Universitatea Bucureşti şi principalul consilier al fostului preşedinte Emil Constantinescu.

Zoe Petre: „În materie de cultură de vîrf şi cu un anume model ideologic sau măcar ai căror autori sunt sub servienţi, dacă manualele alternative că doamna ministru Andronescu a zis că n-a dat încă aprobarea de tipărire a manualelor, că sunt prea multe manuale alternative... In materie de istorie eu bănuiesc ce înseamnă asta. Înseamnă că alea care nu sunt conforme vor fi uitate şi alea «conforme» vor fi susţinute. Si atunci, încetul cu încetul ne putem întoarce la un anume control. Sigur că nu se poate întoarce la controlul din anii ʼ50 nimeni, nici Ceauşescu n-a putut, dar tendinţa e destul de periculoasă.”

Zoe Petre, profesor de istorie la Universitatea Bucureşti, crede că politizarea culturii este greu de făcut, chiar dacă intenţiile în acest sens nu lipsesc. De altfel, doamna Petre subliniază că în campania sa pro-occidentală guvernul începe să ţină cont, ce-i drept cu măsură, de opinia publică şi că există deja o serie de paşi înapoi făcuţi de partidul de guvernămînt în chestiuni care au lost lansate, iar apoi retrase: legea informaţiilor clasificate fiind doar cel mai ilustrativ exemplu.

Acum, însă, primul ministru Năstase a anunţat că şi în cazul Lucian Pintilie s-a luat o decizie politică, după ce cunoscutul regizor fusese înlăturat din fruntea studioului de creaţie cinematografică al Ministerului culturii, cu singurul argument că are vîrsta pensionării. [...]

Primul ministru Adrian Năstase a evitat să răspundă la întrebarea noastră referitoare la înlăturarea altor intelectuali recunoscuţi din circuitul culturii naţionale. De pildă, eliminarea din comisia de acordarea a subvenţiilor a reprezentantului Asociaţiei Editorilor, Gabriel Liiceanu care avea doar rol de observator şi schimbarea profesorilor Sorin Alexandrescu, Livius Ciocîrlie şi Alexandru Călinescu din aceasta comisie unde au fost înlocuiţi cu oameni fideli partidului de guvernamînt. [...]

Directorul Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu este însă de părere că politizarea culturii nu se face programatic.

G. Liiceanu: „În clipa în care faci o editură de succes cum e Humanitas nu trebuie neapărat să te aştepţi ca să te iubească colegii tăi sau instanţele care guvernează cultura. Cînd faci filme ca Lucian Pintilie care iau premii internaţionale nu trebuie să te aştepţi ca un coleg numit Sergiu Nicolaescu să te aplaude sau să se încline. Aici e toată nenorocirea noastră: noi punem mai presus lucrurile care ne privesc pe noi decît lucrurile care privesc ţara asta. Aici e toată nenorocirea, că un ministru, un senator şi oameni care sunt coloraţi politic într-un anumit fel pun mai presus interesele şi sentimentele lor decît interesul Romaniei.”

Scandalurile în cultură au început imediat după revenirea PDSR la putere, cînd directorul Operei Romane, Răzvan Cernat a fost catalogat „infractor” fiindcă a plătit salariile angajaţilor în loc să plătească dările către stat. În locul acestuia, ministrul culturii l-a desemnat pe omul de casă al partidului de guvernămînt în acest domeniu, Ludovic Spiess. Au urmat apoi alte schimbări greu de comentat: Ion Cojar a fost înlocuit în fruntea Teatrului Naţional de scriitorul Dinu Săraru, un adolator al epocii comuniste, sau înlăturarea cunoscutului critic Cornel Ungureanu din fruntea Teatrului Naţional din Timişoara.