Culoarea pisicii nu contează

Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru: Alianța de la centru nu se regăsește în structurile administrației publice locale.


La Ungheni şi Teleneşti s-au produs astăzi evenimente neobişnuite pentru această perioada post-electorală – în consiliile celor două raioane s-au creat alianţe majoritare după modelul coaliţiei de guvernare centrale. Consilierii PL, PD şi PLDM au ales solidar conducerile raioanelor.
Sunt evoluţii ieşite din comun pentru că în majoritatea celorlalte raioane, consilierii au format până acum coaliţii pestriţe, în cele mai neaşteptate combinaţii între partidele puterii şi opoziţia comunistă, după cum le-a dictat conjunctura locală sau sugestiile de la centru. Intervievat de Valentina Ursu, analistul Gheorghe Cojocaru trece în revistă „slăbiciunile” coaliţiei de guvernare răbufnite după alegerile locale de luna trecută:



Gheorghe Cojocaru: „Slăbiciunile Alianței celor trei partide de guvernare se reproduc și se multiplică tot mai mult și la nivelul administrațiilor locale alese recent, iar lipsa unui Acord post-electoral asupra unei strategii comune între liberal-democrați, democrați și liberali lasă mână liberă aleșilor locali să încheie tot felul de alianțe, în orice combinații posibile, și nu rareori împreună cu reprezentanții comuniștilor. Cert este un lucru, Alianța de la centru nu se regăsește în structurile administrației publice locale, iar acest fapt nu are cum favoriza consolidarea actualei guvernări.”


Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru

Your browser doesn’t support HTML5

Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru




Europa Libera: Dar, poate, că la nivelul consiliilor sătești, raionale și orășenești, acolo unde, după cum se știe, culoarea politică contează mai puțin, poate că acolo nici nu ar fi necesare asemenea alianțe ca cea la nivel național?

Gheorghe Cojocaru:
„Sigur, culoarea pisicii, după cum spune o maximă chineză, nu contează, contează ca pisica să prindă șoareci, și cu toate acestea modul în care se formează aceste alianțe ad-hoc în teritoriu este, în același timp, și o diagnoză asupra stării de lucruri din cadrul Alianței pentru Integrare Europeană, și un semnal prost pentru electoratul democratic, care nu are cum agrea asemenea combinații prin care opoziția comunistă este scoasă de pe tușă și poftită în fruntea administrațiilor publice locale.

Se pare că liderii Alianței încep să uite că au a face cu un partid comunist nereformat, cochetările cu care sunt riscante, iar menținerea acestuia la putere grație umărului liberal sau democrat este de-a dreptul contraproductivă.”

Europa Libera: Dar, de ce atunci nu se înțeleg între ei liderii celor trei partide – Vlad Filat, Marian Lupu și Mihai Ghimpu – în această chestiune a preluării de comun acord a autorităților locale?

Gheorghe Cojocaru:
„În istorie adesea se întâmplă că cei învestiți cu puterea nu au orizontul și luciditatea necesară să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, nu au nici forța necesară să-și stăpânească orgoliile mărunte sau se lasă ușor atrași în apele tulburi ale vieții politice, de unde riscă să nu se mai ridice nici odată la suprafață.

De vreo jumătate de an încoace liderii Alianței nu mai au idei proaspete și nici ași „în mânecă”, dar apar cu regularitate pe ringurile televiziunilor pentru a se produce în rolul unor actori politici de mâna a doua și mereu cu fața înăcrită. Este mult mai ușor și mai antrenant, poate, pentru unii dintre aceștia, să se păruiască zilnic la televizor, decât să miște carul din loc.”

Europa Libera: Care ar putea fi consecințele acestor alianțe pestrițe din teritoriu?

Gheorghe Cojocaru:
„Aceste asocieri peste noapte din teritoriu, nu cred că putem vorbi de alianțe aici, arată că actuala clasă politică, în fond, nu este pregătită și, poate, chiar este inaptă să facă compromisuri de durată și să încheie alianțe pe care să le onoreze cu toată seriozitatea. Consecințele acestor asocieri se vor vedea ulterior, însă, este clar că ele vulnerabilizează poziția actualei guvernări democratice, introduc un element de imprevizibilitate în viața politică și de disconfort, dacă nu de decepție, în mediul electoratului democratic.”