Societatea pe acțiuni „Moldpresa” (Timpul).
Într-un editorial din Timpul, Ion Buzu se arată perplex de povestea pe care a auzit-o de la un prieten care face armata, și se întreabă care este rolul jurământului dacă nimeni nu mai crede în el, nici macar căpitanii. Iar întrebaţi dacă au fost impuşi să se încorporeze în armată, soldații sunt obligaţi să răspundă „nicidecum, nu!”, indiferent de care este adevărul.
Iar Constantin Tănase desface firul în patru, în ce privește instituirea Premiului Național și Comisiei care decide cui sunt oferite cele 10 premii. Regulamentul arată că ele vor fi oferite „personalităţilor notorii din ţara noastră care activează în domeniile: ştiinţă, tehnologii, cultură şi artă, sport”. Constantin Tănase se întreabă dacă notorietatea este indicele cel mai relevant, pentru ca un savant de mare valoare poate fi mai puțin notoriu decât o fetișcană care canta cu fonogramă de două ori la televizor.
Iar în rubrica Buna Dimineața, tot Constantin Tănase scrie că dacă în 1812 Moldova de la est de Prut nu ar fi fost anexată la Imperiul Rus, atunci Snegur putea să devină ministru al agriculturii la Bucureşti, Diacov ar fi lucrat în redacţia culturală la TVR, Igor Dodon ar fi ajuns primar general de Bucureşti, asta pentru că moldovenii din stânga Prutului sunt oameni deştepţi şi răzbătători.
În Timpul mai găsiți și un articol care încearcă să stabilească dacă la modul practic Societatea pe Acțiuni „Moldpresa” e distribuitoare de ziare sau de tutun, vitrinele chioșcurilor fiind acoperite de pachete de ţigări, ziarele rămânând a fi oarecum într-o parte.