Tabloidizarea presei care excită curiozitatea morbidă și instinctele joase...
Un om din Călărași avea o barcă cu motor care i-a folosit la ceva. Într-o zi de duminică, ieșit la o plimbare de agrement pe Dunăre, din cauza vitezei mari, barca s-a izbit de mal, provocând moartea proprietarului și rănirea gravă a soției. Un fapt divers care ar fi fost epuizat într-o știre de câteva rânduri. A stat în atenția presei mai bine de o săptămână.
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Un îmbogățit de tranziție, cum sunt mulți, omul de afaceri nu era desigur sărac, dar nici foarte bogat, nici măcar la nivelul României, averea lui era estimată la circa 28 de milioane de euro. Deajuns cât să-și îngăduie micile excese ale noilor îmbogățiți, dornici să arate că sunt cineva: vile încăpute, în oraș și la mare, mașini de lux și bărci cu motoare puternice, bijuterii și ceasuri scumpe și chiar tratamente la o clinică din Viena pentru soția care suferea atacuri de panică, unde a și fost internată după accident.
Oricum, notorietatea lui n-ar fi depășit granițile urbei și județului de baștină dacă n-ar fi fost accidentul. Poate că pe plan local poate că omul a fost cineva, poate că afacerile lui erau cinstite cu statul, cu angajații cărora le asigura pâinea, cu cumpărătorii care-i apreciau mezelurile pe care le producea. Toate acestea, poate și altele, ar explica emoția, tristețea și doliul de pe plan local.
Mass-media, mai ales două televiziuni de știri, au dat tragediei o dimenisune națională. Emisiunile au fost întrerupte de breaking news-uri în cascadă, urmate supoziții și speculații, cu păreriști și improvizați, cu fel de fel de ipoteze, complot, defecțiuni tehnică, atac cerebral sau de cord, etc. Surclasată de viteza de reacție a televiziunilor și aflată în suferință și în scădere dramatică de tiraje, presă scrisă a intrat în arenă cu un potop de detalii, scormonind în viața și trecutul decedatului cu o volupatate care frizează bârfa, telenovela, macabrul și necrofagia.
Câteva titluri spun multe despre tabloidizarea presei care excită curiozitatea morbidă și instinctele joase: cine a fost milionarul mort în groaznicul accident; cel mai bogat locuitor din Călăraşi; George Bush de Călărași; acesta este malul de care s-a izbit cu şalupa; aceasta este şalupa în care a murit; dispariţia milionarului, moarte suspectă pentru poliţie; avea vilă pe plaja din Mamaia; Călărașiul decretează doliu la înmormântarea milionarului; rudele i-au cumpărat un sicriu de culoare vişinie cu fereastră din sticlă şi aer condiţionat; înmormântat cu ceas Rolex şi inel cu diamant!!!
Și ca și cum toate acestea n-ar fi fost deajuns, s-a scormonit și în curtea din spate a vieții milionarului. S-au găsit lucruri de minune, dar și gunoiul care este sarea și piperul telenovelei dâmbovițene cu bogți de tranziție. I-au plăcut viața, vinul și femeile. Căsătorit de trei ori, ultima oară cu menajera, a cărei fată a și adoptat-o. Mai are doi copii din căsatorii și concubinaje anterioare, între care un fiu natural, dedat la viață ușoară și la jocuri de noroc și cu care nu se prea înțelegea. Problema este testamentul, dacă există și, fiind vorba de un fabricant de mezeluri, cum va fi „feliat” imperiul.
Mergând înapoi în tunelulul timpului, gazetari au aflat și sursa averii milionarului, pierdută în negura comunismului. Fără o meserie brățară-de-aur, a avut posturi mai bănoase. A fost ospătar, șef de sală, responsabil de restaurant. În vremuri de penurie, erau ocupații cu care se făceau bani grei, chiar averi, cu condiția să nu te prindă ilicitul. A fost prins. L-a scăpat avocatul și prietenul Doru Ioan Tărăcilă.
Pe un astfel de bogătaș nu poți să-l întrebi cum a făcut primul milion de dolari. N-are rost să-l întrebi nici cum le-a făcut pe următoarele. În tranziție, prietenul și avocatul de altă a devenit politician de vază în partidul lui Ion Iliescu, a fost și ministru de interne și baron local cu influență în orașul și județul Călărași. Ori prietenul bun nu numai la nevoie, ci și la privatizre se cunoaște. Politicianul, avocatul și prietenul este mulțumit de trecerea prin astă viață a prietenului lui: „A iubit Călăraşiul, averea făcând-o şi păstrând-o aici!” Amin!
Călărășenii l-au iubit și ei. Inmormântarea a fost grandioasă, cu 13 preoți, 500 de automobile, 80 de purtători de coroane, cu aplauze ca la bâlci și cu popor venit ca la pomană. A fost și pomană, dar fără colivă și colaci, ci cu napolitane, biscuiţi și sticle cu suc în pungi de plastic. Oamenii s-au călcat în picioare ca să apuce. Se lansase zvonul că în pungi s-ar afla şi câte o bancnotă de 100 de lei. Deh, mort bogat, popor sărman.
Toate acestea le-am citit nu în tabloide de trei lulele, destinate publicului amator de telenovele și de știrile de la ora cinci. Le-am citit într-o publicație care se consideră singurul și cel mai influent ziar calitate, al cărui proprietar deplângea recent tabloidizarea extremă a presei românești.
Nu se răcise bine mortul de la Călărăși și la Bacău a fost găsit mort un alt bogatan de tranziție, în condiții care aduc ca crimă. Presa de calitate, televiziunile de știri, tabloide au luat-o „da capo”. Cine știe, poate că necrofagia salvează Romania și, odată cu ea, și presa de calitate.