Vitalie Ciobanu „Avem nevoie de transparență în politică și în economie, pentru a fi respectați mai mult și furați mai puțin.”
Mediocritatea vieții politice din Republica Moldova a cunoscut zilele acestea o înviorare odată cu publicarea pe site-ul WikiLeaks a unor depeșe ale ambasadei americane de la Chișinău. Conținutul acestora aproape că nu contează, ar zice un basarabean mucalit: simplul fapt că suntem și noi, un obscur stat post-sovietic, luați în seamă de celebrul Julian Assange, patronul WikiLeaks, are darul să ne ofere un loc pe harta lumii, un rost prizabil, o identitate.
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Datele cu referire la Moldova din ultimii doi ani confirmă aproape toate supoziţiile care s-au mai formulat la noi: lumea politică autohtonă este inconsistentă și venală, activitatea instituțiilor statului seamănă cu o licitație de cartier, cu o negustorie imorală în care banii și traficul de influență fac legea. Am văzut în aceste telegrame un penibil pelerinaj al aleșilor noștri la ambasadele străine. Politicienii moldoveni se laudă pe ei înșiși, își denigrează adversarii, joacă la două capete. La ambasada americană vorbesc despre valori occidentale – libertate, stat de drept, integrare europeană… Nu e greu de bănuit că la ambasada rusă varsă lacrimi de crocodil pe tema dragostei lor „seculare” față de Moscova.
Recent, serialului WikiLeaks i-a fost atașat un nou episod. Premierul Filat a vorbit despre niște atacuri de tip raider asupra unor bănci din Moldova – infractori cu „gulerașe albe” au acaparat fraudulos pachete de acțiuni ale unor investitori occidentali, în speță din Slovenia, tranzacția a fost legitimată de o judecătorie din Sankt-Petersburg și confirmată printr-o decizie a Curții de Apel de la Bender. Filat a calificat acest jaf, realizat prin intermediul unor firme off-shore și cu ajutorul unor judecători moldoveni necinstiți, drept „atac la adresa siguranței naționale”. Care sunt șansele ca vinovații să fie găsiți și pedepsiți? Prea puține. Pentru a combate asemenea crime, nu e suficient să ai băieți pricepuți la lupte marțiale. Îți trebuie specialiști în tehnologii de vârf. Dar, mai ales, ai nevoie de voință politică. Am văzut cum s-a blocat ancheta în cazul cardurilor bancare ale lui Oleg Voronin. Procuratura a luat apă în gură, dosarul a fost clasat. Cine are bani și influență ocultă își cumpără imunitatea. Ceilalți, adică simplii cetățeni, sunt „carne de tun”, „materie” consumabilă. Corupția este atotputernică, pentru că legile nu se aplică, pentru că politicienii basarabeni nu vor să lase fapte bune în urma lor, ci doar să „rupă” acum, cât au ocazia, şi pentru că Republica Moldova e o casă vraiște în fața tuturor bandiților din imensul spațiu patronat de Rusia. Azi e cam anacronic să ataci o țară cu tancul. Există metode mai subtile. Jefuirea unor bănci din Republica Moldova vizează, în realitate, expulzarea capitalului occidental, descurajarea investitorilor strategici și a partenerilor de dezvoltare, macularea imaginii externe a statului și, în final, compromiterea integrării noastre europene.
Aflat acum câțiva ani într-o vizită la Universitatea din Bălți, Marian Lupu, pe atunci speaker comunist, spunea că politica este doar 10 % activitate expusă public, restul de 90 % se desfășoară în culise. Nu trebuie să facem din Moldova un fel de reality show la scară națională, în care camerele de luat vederi să elimine orice urmă de discreție, orice colț de viață privată. Dar avem nevoie de transparență în politică și în economie, pentru a fi respectați mai mult și furați mai puțin. Altfel, peste câțiva ani, arhiva WikiLeaks va dezvălui istoria secretă a unui stătuleț „naufragiat” între Est și Vest, scufundat chiar de timonierii care aveau menirea să îl salveze.