Îmi vorbea o cunoscută care locuiește lîngă New York că ziua de 11 septembrie, 2011, a fost o zi posomorîtă, cu cer acoperit de nori şi cu adieri uşoare ale vîntului. Nu a căzut nici o picătură de ploaie, dar însăși văzduhul era parcă încărcat de emoții și amintiri ale atacurilor teroriste săvîrșite acum 10 ani.
Este greu de abordat tematica terorismului, pentru că multe lucruri nu ne sunt clare, iar orice idee îndrăzneață expusă poate părea suspectă celor care luptă cu terorismul. Lupta cu terorismul, însă, nu trebuie în nici un caz să limiteze cetățeanul liber în drepturile sale. Oamenii trebuie să fie liberi în expuneri curajoase pe această temă și să nu se simtă intimidați.
Istoria ne arată că ținta atacurilor teroriste sunt adesea țările puternice, care prin politica lor „nedreptățesc” anumite țări sau formațiuni statale. Organizațiile teroriste reprezintă „instrumente” de luptă în mâinile unor state, care folosesc teroarea cu scopul de a exercita presiuni asupra guvernelor importante ca să-și schimbe politica în anumite probleme care îi vizează nemijlocit. Statele influente, însă, vor pleda întotdeauna pentru menținerea pozițiilor proprii pe arena internațională, iar organizațiile teroriste vor continua să submineze aceste poziții.
Astfel, lupta cu terorismul devine o luptă fără sfârșit, întrucît statele puternice vor continua să rămînă inerte la presiunile exercitate prin teroare, iar organizațiile teroriste vor avea întotdeauna destulă „carne de tun” ca să continue lupta...