O discuție despre evoluția unui intelectual în anii comunismului și după.
8 martie 1997
„Oameni, destine, istorie” (Realizator: Mircea Iorgulescu).
B. Elvin: Cultura are nevoie de o anume distanță reflexivă.
Oameni, destine, istorie: cu B. Elvin (1927-2011)
Your browser doesn’t support HTML5
Oameni, destine, istorie: cu B. Elvin (1927-2011)
Redactor-șef al ediției românești a revistei „Lettre internationale”, o publicație culturală europeană ce apare în numeroase țări, B. Elvin este o persoană foarte
discretă. Detestă vedetismul, detestă ieșirea în prim-plan, detestă exhibiționismul, detestă afișarea zgomotoasă a personalității. Sau, poate, a vanităților de personalitate. Tace și face. Observă, analizează, disecă, atent la nuanțe și semitonuri, îndrăgostit de detalii. Are cultul eficienței și al reținerii.
Autorul, în anii ʼ50, al unor eseuri monografice despre Anatole France și Camil Petrescu, după un deceniu autor al unor studii fundamentale despre Caragiale și despre teatrul secolului XX, apoi romancier târziu dezvăluit, creator de publicații a căror ținută intelectuale stârnește justificate invidii, B. Elvin a fost vreme de aproape treizeci de ani secretar literar. Mai întîi la Teatrul de Comedie, în perioada de glorie a acestuia, pe urmă la Teatrul Național din București. Acum construiește, de la un trimestru la altul, cea mai impunătoare revistă din câte apar în România. Discret și eficient.
(Textul integral al interviului a fost publicat în volumul M. Iorgulescu, Convorbiri la sfîrșit de secol, Editura Fundației Culturale Române, București, 2006, pp. 132-147).