22 septembrie 2001
Editorial săptămînal
de Radu Călin Cristea
România și marea coaliție internațională împotriva terorismului.
Marea coaliţie internaţională împotriva terorismului cu Statele Unite în poziție de iniţiator şi protagonist al unei campanii despre care ministrul american al apărarii Donald Rumsfeld a afirmat că va avea ritm de maraton şi nu de sprint, consolidarea acestei coaliţii deci, a însemnat o provocare căreia Bucureştiul s-a grabit să îi răspundă.
Răspunsul oficial al României a venit foarte repede, însemnînd o solicitare a preşedintelui Ion Iliescu sprijinită de CSAT şi aprobată cu o singură, nesemnificativă abţinere de plenul Parlamentului, miercuri, 19 septembrie. Oferta României este totală şi necondiţionată putînd include un evantai bogat de acţiuni, inclusiv o premieră - adică şi posibilitatea participării la operaţiuni militare, în acest caz extrem fiind necesar un nou aviz al Parlamentului.
Bucureştiul s-a angajat deci, într-un pariu pe care primul ministru Adrian Năstase este îndreptăţit să îl echivaleze cu o decizie strategică pe termen lung. Chiar şi scandalul, aproape previzibil iscat de PRM, se înscrie într-o anume „normalitate”.
Consecinţele poziţiei corecte a Romaniei vor începe să prindă contur abia după ce faza foarte fierbinte a confruntarii cu grupările teroriste şi guvernele ce le susţin se va fi consumat şi se va intra în acea campanie de uzură, unde, ca sa-l citez pe Richard Armitage, adjunctul secretarului de stat american „fiecare naţiune care este dezgustată de terorism va avea un rol de jucat”.
Cum va arăta acest rol pe care autorităţile româneşti dau asigurări că îl vor juca pînă la capăt deşi nimeni nu se hazardează măcar să-l aproximeze. Mai mulţi comentatori politici de la Bucureşti s-au întrebat, în ultimele zile de ce s-a grabit totuşi, atît de repede Bucureştiul ? În timp ce Washingtonul cerea guvernului taliban să-l predea pe Osama bin Laden şi era în plină desfăşurare un turnir politico-diplomatic menit să-i izoleze pe terorişti, Bucureştiul era deja cu „arma la picior”.
E un tip de reacţie ce nu poate evita şi o altă lectură, una ce nu ar tinde decît să problematizeze un punct de vedere oficial care, cu excepţia unor bilbîieli repetate ale preşedintelui Iliescu, dar corectate ulterior în termeni acceptabili, a fost pînă acum fără cusur. [...]
Spectaculosul salt înainte executat de Bucureşti contrastează cu declaraţiile prudente, poate doar realiste făcute chiar în ţări ale NATO. Zilele acestea, de pildă, un reputat expert militar maghiar citat de cotidianul Népszabadsag, afirma că Ungaria nu prea are ce oferi NATO în domeniul strict militar, afirmînd că „starea organizatorică şi tehnică a forţelor armate ungare şi lipsa de experienţă a acestora, le fac inapte de a participa la combaterea terorismului internaţional. Ungurii ar putea totuşi sprijini NATO cu detaşamente tehnice şi sanitare, cel mult cu colaborarea la nivelul serviciilor de informaţii”.
Expertul de la Budapesta a pus degetul pe o rană dureroasă la Bucureşti unde s-au strîns date alarmante şi încă nelămurite, datorită cărora Romania ar putea fi greu creditată ca un partener loial în perspectiva unei colaborări cu NATO pe linia serviciilor de informaţii. [...]
Rezumînd, stimaţi ascultători s-ar putea naşte suspiciunea că declaraţiile de fidelitate faţă de NATO ale actualei puteri sa fie produsul unui subconştient vinovat şi avînd un pasiv care nu se poate şterge cu buretele. Atitudinea actualei puteri nu poate fi interpretată doar secvenţial ci printr-o ecuaţie ce continuă, din păcate să păstreze cîteva incomode necunoscute.
De acestea trebuie să se ferească puterea actuală pentru ca frustrările iscate de momente mai vechi în raportul său cu NATO să dispară, iar drumul Romaniei spre Alianţă să fie pavat doar cu adevăruri simple şi mai ales sincere. Altfel, totul se va complica din nou şi sigur că, absorbit de lupta împotriva marilor încercări ale viitorului, terorsimul în primul rînd, occidentul nu va avea nici timp, nici răbdare să decodifice înşelătoarele jocuri de nuanţe de care politica Bucureştiului a abuzat uneori.