Ecaterina Andronescu a gîndit un proiect de lege care să permită absolvenţilor de liceu fără bacalaureat să intre la facultate.
Efectele rezultatelor catastrofale de la bacalaureatul de anul acesta se prelungesc, aşa cum era de aşteptat, pînă astăzi. În ipostaze, uneori, neaşteptate. Este cazul iniţiativei dnei Ecaterina Andronescu, rector al Politehnicii bucureştene şi fost ministru al învăţămîntului. Dna Andronescu a gîndit un proiect de lege care să permită absolvenţilor de liceu fără bacalaureat să intre la facultate şi să beneficieze chiar de o finanţare de la buget, fie ea la nivelul ajutorului de şomaj.
Iniţiativa a avut adeziunea a peste 30 de senatori ai Partidului Social-Democrat, colegii dnei Andronescu.
Ideea a stîrnit însă reacţii vehemente, nu numai din partea puterii ci şi a unor comentatori politici. Studenţi fără bacalaureat? Aşa ceva, s-a spus, nu s-a mai văzut.
Apoi, nici dl Victor Ponta, preşedintele partidului, nu s-a arătat prea încîntat, cu atît mai puţin dl Crin Antonescu, preşedintele liberalilor. În faţa acestei situaţii, dna Andronescu a dat înapoi. Cei care ar beneficia de această derogare nu ar fi cu adevărat studenţi ci ar intra într-un fel de an pregătitor, graţie căruia ar putea recupera terenul pierdut, obţinînd bacalaureatul şi realizînd trecerea către licenţă. Ce ne facem altfel, s-a întrebat domnia-sa, cu cei 100 000 de absolvenţi de liceu fără bacalaureat? Îi lăsăm să bată străzile, să umple discotecile, să sucombe tentaţiei alcoolului şi drogurilor?
Întrebarea, evident, nu e lipsită de sens. Dimpotrivă. Ea se pune însă nu numai fiindcă au fost rezultate dezastruoase la bacalaureat. Aş spune chiar că, de la o vreme încoace, întreg sistemul universitar european este construit în funcţie de acest sentiment de teamă că generaţii întregi de tineri vor fi împinse către periferia societăţii.
Din această cauză s-au produs proliferarea universităţilor, scăderea exigenţei, opţiunea pentru filiere ce nu mai au nimic comun cu rigoarea academică de odinioară. A dat rezultate această politică educaţională? E foarte îndoielnic.
Cel puţin în România (dar, cu siguranţă, nu numai în România) universităţile eliberează adesea diplome a căror valoare este practic nulă. Iată de ce cred că ideea dnei Andronescu n-ar face decît să aducă un plus de confuzie, întărind impresia că universitatea e un soi de liceu mai răsărit. Şi asta tocmai în momentul cînd am reînceput să vorbim despre criterii de excelenţă şi despre învăţămînt de elită.