Dincolo de electoratul oportunist, CV Tudor şi PRM dispun de un electorat stabil alcătuit din oamenii care şi-au transformat nemulţumirea în resentiment iar resentimentul în sete de răzbunare.
10 octombrie 2001
Actualitatea (Comentariu: Horia Roman Patapievici).
Huliganism, resentiment, instabilitate.
De 20 de ani de Corneliu Vadim Tudor aud în continuu. Înainte de ʼ89 auzeam de el pentru că în calitate de ţuţăr al lui Eugen Barbu şi de colaborator la ziarul cultural al Securităţii, Săptămâna, CV Tudor avea de la partid sarcina de a fi linguşitorul de serviciu al Elenei Ceauşescu, de a-i ataca pe scriitorii neînregimentaţi, de a calomnia şi injuria pe românii din emigraţie, de a apăra naţionalismul protocronist şi din când în când de a da glas antisemitismului de partid.
După 1990, continui să aud de el din motive oarecum similare: iniţial tot împreună cu Eugen Barbu, apoi singur, CV Tudor scoate cea mai agresivă, suburbană şi extremistă publicaţie din România, numită în mod neruşinat România Mare. Aici, la televiziune sau în Parlament, CV Tudor are aceeaşi prestaţie agresivă, brutală, naţionalistă, şovină şi antisemită din vremea lui Ceauşescu. Încât te întrebi cum e posibil ca un asemenea infractor, în ciuda nenumăratelor sale victime, care s-au adresat cu disperare justiţiei, să scape mereu nesancţionat.
Răspunsul este unul singur: pentru că ceea ce face şi spune acest om are în continuare un sprijin semnificativ din partea unor persoane care sunt bine plasate în ierarhia puterii. Iar aceste persoane, sfidând opinia publică, nu se sfiesc să se afişeze cu Vadim Tudor. Nu mai departe de săptămâna trecută, preşedintele Senatului, al doilea om în stat, a plecat într-un turneu politic în ţările extremului Orient însoţit de Vadim Tudor. Şi asta în pofida faptului că preşedinţia a rupt orice contact cu şeful partidului România Mare. […]
Mai există însă un motiv care ne întăreşte în opinia că senatorul CV Tudor este mai periculos decât circul pe care îl face: este vorba de starea de spirit a electoratului său stabil. Imediat după formidabilul său succes la prezidenţiale, întărit de scorul foarte bun obţinut de PRM, analiştii au încercat să înţeleagă din cel fel de oameni este alcătuit electoratul care a votat în cunoştinţă de cauză ideea că România ar putea fi guvernată cu mitraliera. Analiştii au conchis că votul multora a fost unul de protest. Nu cred însă că e aşa de simplu.
Dincolo de acest electorat oportunist, CV Tudor şi PRM dispun de un electorat stabil alcătuit din oamenii care şi-au transformat nemulţumirea în resentiment iar resentimentul în sete de răzbunare. Electoratul lui Vadim Tudor votează de parcă ar participa la o mineriadă, dorind să distrugă şi în acest mod , să se răzbune.
Din acest motiv, atâta timp cât numărul acestor oameni există în număr mare şi au ocazia să se recunoască în extremismul lui Vadim Tudor, situaţia politică din România rămâne instabilă şi periculoasă. Or, cum schimbarea mentalităţii electoratului cere timp, acest electorat potenţial extremist, trebuie să i se ia din faţă modelul în care ar putea să se recunoască.
Deci, pentru stabilitatea democraţiei româneşti, CV Tudor trebuie eliminat din viaţa noastră politică. Fireşte, în mod legal, nu violent, şi anume prin condamnarea sa în justiţie pentru numeroasele sale infracţiuni […]