Jurnal de corespondent: familia Ceauşescu în presa de senzaţie

Cine face inventarul subiectelor care domină presa de senzaţie va constata că printre ele, pe un loc fruntaş, se află familia Ceauşescu. Lucrul este, neîndoielnic, de mirare. La mai bine de douăzeci de ani de la dispariţie, cuplul prezidenţial face reţetă. Vitalitatea postumă a Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu se răsfrînge şi asupra celorlalţi membri ai familiei: copiii, Nicu şi Zoe în primul rînd, fraţii, surorile, cumnaţii etc. Unele din informaţii nu sînt lipsite de interes. Vedem astfel cum mai toţi membrii clanurilor Ceauşescu şi Petrescu au obţinut diplome false şi au ajuns în posturi înalte. Descendenţii lor, atunci cînd apar la televizor, le apără memoria şi îi prezintă în culori luminoase. Bineînţeles că telespectatorul nu mai pricepe nimic: era nomenklatura o adunătură de privilegiaţi sau printre ei se găseau mulţi oameni merituoşi şi buni la suflet? Adaug că, în mod surprinzător, unii membri ai nomenklaturii comuniste şi-au păstrat pînă azi anumite avantaje, cum ar fi vilele sau apartamentele de lux închiriate de la stat pe sume derizorii.

Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iaşi)

Jurnal de corespondent: Iaşi

Să revenim la protagoniştii acestor poveşti. Imaginea lor a suferit şi suferă modificări sensibile. Zoia Ceauşescu apare astfel mai umană, mai curînd o victimă decît o profitoare a sistemului. Nicu Ceauşescu e un personaj contradictoriu, dar crescut şi educat în aşa fel încît să fie pregătit pentru ascensiunea către vîrful nomenklaturii. Profit de ocazie şi semnalez excelentele articole ale lui Vladimir Tismăneanu despre Nicu Ceauşescu, din „Evenimentul zilei”. În legătură cu Nicolae Ceauşescu a căpătat credibilitate, nu ştiu din ce motive, teza homosexualităţii lui şi a unei legături erotice în închisoare cu Gheorghiu-Dej. În sfîrşit, despre Elena Ceauşescu s-a spus, recent, că a avut mai mulţi amanţi, printre care un spion american, care a împins astfel devotamentul faţă de patria sa pînă la ultimele limite. Se spune că hîrtia suportă orice: nimic mai adevărat. Foarte grav este faptul că astfel de aberaţii circulă nestingherite şi capătă credibilitate întrucît au aparenţa aserţiunilor istoricului. Destinul Ceauşeştilor merită să fie studiat, dar cu totul alte mijloace.