Despre migraţie ca un fenomen util

Exodul moldovenilor are preponderent două destinaţii - Estul şi Vestul. Experţii spun că emigraţia nu poate fi decât aşa cum este - explozivă şi inevitabilă. Ea a fost şi rămâne necontrolabilă. Dacă e privită ca o oportunitate, migraţia poate contribui esenţial la dezvoltarea ţării.

Despre migrațiune ca un fenomen util

Despre migrațiune ca fenomen util

Valentina Ursu

Republica Moldova după cum se ştie ocupă un loc de frunte în lume prin ponderea migranţilor raportată la populaţie ca şi prin dependenţa ţării de banii pe care oamenii aflaţi la muncă în străinătate îi trimit acasă. Recent am fost la Căpriana, un sat aflat la doar 50 de kilometri distanţă de Chişinău. Un sat cu puţină lume, o bună parte din locuitori fiind şi ei plecaţi peste hotare. Întreaga familie a artistului Tudor Ungureanu s-a stabilit cu traiul în Italia. După plecarea soţiei sale, cei doi copii, Costel şi Ilina l-au anunţat că-şi doresc să plece la mama lor pentru un trai mai decent. Capul familiei, însă, nu doreşte nici în ruptul capului să lase Căpriana lui dragă, spunând că familia sa a trecut printr-un moment pe planul doi. El spune cu regret că satul său rămâne din ce în ce mai pustiit.

Tudor Ungureanu: „Foarte, foarte multă lume este plecată.”

Europa Liberă: Dar ar mai pleca?

Tudor Ungureanu: „Cu mare plăcere s-ar duce, dacă ar avea cu ce pleca. Dacă patru mii de euro, de ce dau toţi la cetăţenie română? Să se ducă şi aşa satele-s pustii. Şi în Căpriana degrabă n-ai cu cine munci, iată cauţi la cules struguri, nu găseşti.”

Europa Liberă: Da unde-s plecaţi cei de la Căpriana?

Tudor Ungureanu: „Plecaţi care în Rusia, care în Ucraina, care în România, care în Italia. Şi prin America avem.”

Europa Liberă: Şi dacă pleacă toţi cine mai rămâne?

Tudor Ungureanu: „Mănăstirea, călugării şi cu Dumnezeu, să-i aibă în pază.”

Europa Liberă: V-a prins gândul vreo dată să plecaţi?

Tudor Ungureanu: „Nu, mai am nişte gânduri aici, mă mai ţin, că avem festivalurile astea se mai pun nişte proiecte, totuşi poate se vor reîntoarce.”

Europa Liberă: Dar nevasta s-a dus, copii s-au dus.

Tudor Ungureanu: „Toţi sunt duşi, ce să stea aici? Hai că eu mă mai descurc, dar copii - ce, tată ce să stăm aici? Măcar că a terminat Academia de teatru şi film, fiică-mea a venit şi a zis: tată e mai scump, dublu ca în Italia alimentele. Cu salariile noastre şi cu preţurile duble ca în Italia, înseamnă că o ducem mai bine aici. Totul depinde de guvernanţii noştri. Am auzit de nişte proiecte - mica Elveţie, se vor întoarce la baştină de unde au pornit marea majoritate, evreii care au plecat de aici, poate se vor întoarce cu fonduri, cu investiţii şi vor activa pentru că cineva trebuie şi să lucreze pentru banii ceea care vor veni înapoi.”

Europa Liberă: Din cei plecaţi sunt şanse că bună parte din ei să revină aici la Căpriana, la baştină?

Tudor Ungureanu: „Chiar iată vecina din faţă de aici - toţi copiii sunt în Italia. Şi iată vin, investesc, vor să facă aici supermarket, magazine. Deci nu-s cu totul peste hotare, vor să revină acasă, să vină să facă ceva în sat aici.”

Europa Liberă: Dar statul încurajează migranţii să revină acasă?

Tudor Ungureanu: „Care stat? Cu ce statul nostru, dacă e vai de capul nostru, că noi ne bâzâim, ne bâzâim în ştiubeiul acesta ca
trântorii şi nimic nu facem. Şi albinele târâie în stupi la alţii, în Europa. Albinele noastre lucrătoare bâzâie în Europa, adună polen, ca şi fiică-mea, ca şi feciorul meu, ca şi noră-mea, ca şi soţia, ca şi alţii. Şi iată unde adună polen. Dar le-am spus: ei, fraţilor, o să vină timpul, o să fie o onoare să locuieşti în Căpriana şi să fii înmormântat aici în Căpriana o să fie o onoare.”

Europa Liberă: Deocamdată exodul continue.

Tudor Ungureanu: „Exodul continue după bani. Eu cu studii superioare şi nu am o sută de euro salariul. 1 400 de lei nu este o sută de euro. Deci, cu studii superioare şi artist al poporului, păi, na, mai am noroc că poporul mă ţine că dau din cobză şi cânt pe la nunţi şi cumătrii ş.a.m.d. Statul nici nu am aşteptat niciodată. Când vreau, cânt, când vreau, plâng, când vreau, mă odihnesc, dacă am timp, dar iată că nu am. Asta este.”

*

Din anul 2000 moldoveanul Valentin Dulce este rezident permanent al Statelor Unite ale Americii, după acordarea statutului de azil politic. Valentin explică de ce moldovenii aleg calea pribegiei.

Valentin Dulce: „Ca aspect moral - pierderea siguranţei de a mai rămâne aici ca să poţi face o carieră. Şi doi: crezul că undeva în străinătate o să-ţi rezolvi lucrurile mai repede, mai cu succes şi mai în folosul tău.”

Europa Liberă: Care ar fi portretul robot al migrantului moldovean? Tânăr? Cu studii superioare, cu studii medii? Descurcăreţ? Întreprinzător?

Valentin Dulce: „Trebuie să fii foarte întreprinzător, trebuie să fii foarte stăruitor, trebuie să ai un scop bine determinat, pe care dacă ţi l-ai pus trebuie să-l realizezi. Altfel nu rezişti vieţii de emigrant.”

Europa Liberă: De fapt, o bună parte au ales să meargă la Est, alţii la Vest. Ai ales să mergi peste ocean, în Statele Unite. De ce America?

Valentin Dulce: „Pe când lucram în misiune diplomatică la Moscova am avut marea fericire să fiu membru al juriului unui festival internaţional a filmelor de aventură. Acolo am făcut cunoştinţă cu cineva care venise să procure filmele produse în Federaţia Rusă pentru piaţa americană, în special pentru emigranţii ruşi, care mi-a zis că dacă vreo dată am să am ocazia să fiu la New York pot să mă adresez lui.

Şi atunci când rămăsesem practic pe drumuri şi eu şi nevasta şi copiii - adică fără serviciu, fără o perspectivă, cu toate uşile închise şi cu pecetea de om nesigur, fiindcă cândva deţinusem şi o anumită funcţie la Ministerul Securităţii, am zis hai să-mi încerc norocul în America. Am plecat acolo, spre uimirea mea am fost întâmpinat foarte bine de cei care mi-au promis. M-au asigurat pentru început cu un serviciu.

A propos, puţin, foarte puţin timp, dar am fost responsabil de emisii la un post de radio rusesc. Am avut un prieten, care mi-a rămas prieten şi până acum, care mi-a cedat apartamentul lui şi eu la început de carieră de emigrant, adică să locuiesc pe care el anterior îl închiriase şi ca să plătim mai puţin.”

Europa Liberă: Tu şi familia ta ai plecat acum vreo 10 ani?

Valentin Dulce: „Exact 11 ani se împlinesc.”

Europa Liberă: Moldova pe care ai lăsat-o atunci în 2000, e Moldova pe care ai găsit-o astăzi, în 2011?

Valentin Dulce: „Am aşteptat să găsesc o Moldovă puţin altceva. Mi-am imaginat că banii câştigaţi cu atâta greu în străinătate trebuiesc investiţi puţin altfel aici în Moldova. Nişte afaceri, care să aducă beneficii, dar nu în nişte garduri de piatră înalte de trei metri şi pavaj în curte. Nu pot să-mi explic de ce, doar au fost în America, au văzut cum se lucrează acolo, au văzut că automobilele trebuie să lucreze pentru tine şi nu tu pentru el, nu eşti tu robul
celor patru roţi.

Aici lucrurile sunt privite puţin altfel. E un cult al hainei, al mâncărurilor. E o fudulie deşartă.

Acolo în America, când mă întâlneam cu conaţionalii noştri şi mai discutam şi spuneam că voi aţi pornit-o aşa, dar uite se poate aşa, eu am spus: diferenţa dintre noi şi voi este că noi am venit să trăim aici, dar voi aţi venit să faceţi nişte bani să vă duceţi la Corneşti, la Mereni şi să vă ridicaţi garduri de piatră. Mă rog, unii spun că iată, aţi plecat de foarte puţin timp şi de-acum chipurile v-aţi schimbat mentalitatea. Dar aşa este.

Schimbarea mentalităţii se produce indiferent de voia ori ne-voia noastră. Adică dacă eşti într-un mediu acolo, care te pune să gândeşti anume astfel şi să acţionezi anume astfel şi e cam greu să revii înapoi la ceea ce a fost.”

Europa Liberă: Ţi-ai explicat cum înţelege moldoveanul democratizarea societăţii?

Valentin Dulce: „Eu urmăresc cu atenţie pe Internet, adică privesc şi emisiunile televizate acolo şi citesc foarte mult ca să mă informez. Nu-mi este indiferent ce se întâmplă aici. Dar despărţirea aceasta prin tabere, nesusţinerea pe cutare, pe Lupu, pe Vulpoiu, pe Ursu nu pot s-o percep, nu pot s-o înţeleg, de ce anume este aşa şi de ce trebuie să faci duşman pe cel care o altă opţiune. Există o legislaţie care trebuie respectată. În America legile funcţionează, este o stabilitate şi dacă este litera legii nu îndrăzneşte s-o încalce nimeni.”

Europa Liberă: Şi de ce în Moldova buchia legii este neglijată?

Valentin Dulce: „De atâta pentru că avem un trecut care îşi mai lasă amprenta - dreptul de a-l telefona pe un procuror şi de a-i spune: Vezi, fii atent când iai o decizie, ori să influenţezi un judecător. Deci asta încă mai este. Şi coruperea, nu ştiu, dacă va fi cineva, probabil un mare dictator să vină la putere în Moldova ca s-o decapiteze, s-o dezrădăcineze total. Dacă eu aş şti că există un asemenea om, care să facă ca legea să funcţioneze, m-aş încadra în viaţa politică a Moldovei cu ambele mâini şi picioare.”

Europa Liberă: A propos, intenţionezi să revii în Moldova? După o şedere de 11 ani peste ocean în America?

Valentin Dulce: „Viaţa ţi-o construieşti acolo unde te simţi mai bine. Nu mă simt defel rău în Moldova, dar mai depindem şi de copii. Până la urmă, dacă ei se stabilesc acolo şi lor le e bine, noi trebuie să fim alături de ei, să ne creştem nepoţii.”

Europa Liberă: Crezi în revenirea celui aproape un milion de moldoveni plecaţi peste hotare?

Valentin Dulce: „Vor reveni doar cei care vor prospera acolo şi îşi vor da seama că ce vor să facă cu câştigul care l-au acumulat acolo. Dacă va exista o siguranţă că aici pot avea mă rog un beneficiu de la investiţii, atunci o bună parte vor reveni. Ori vor reveni cei rataţi, cei n-au reuşit să-şi construiască o viaţă în Occident.”

Europa Liberă: Tu şi familia ta aveţi o şedere în Statele Unite ale Americii, unde pătura de mijloc este cea care contribuie la dezvoltarea ţării. Ce clasă de mijloc vezi aici în Republica Moldova?

Valentin Dulce: „Dar n-o văd. Eu observ ori oameni foarte bogaţi, care prin anumite mijloace şi-au făcut bogăţiile, nu zic neapărat au fost tâlhari, dar nu neapărat cinstite. Şi există lume foarte, foarte săracă, în special la ţară.”

Europa Liberă: Satul cum l-ai văzut?

Valentin Dulce: „Satele sunt pustii, şcolile şi spitalele dărâmate, părăsite. Oameni cu feţele surii, cu spetele împovărate de atâtea greutăţi pe care le întâmpină. Şi dacă noi suntem deprinşi ca în America forma de salut să folosim „Ce mai faci?”, asta este imprudenţa noastră, pentru că eşti încărcat cu toate greutăţile pe care le poartă în spate şi pe suflet atâta lume, foarte multă lume săracă este.”

Europa Liberă: Ce viitor are Moldova?

Valentin Dulce: „Eu vreau să cred într-un viitor bun şi luminos. Eu sunt optimist, în măsura în care mă priveşte sunt gata să ajut cu orice ţara mea dar depinde de foarte, foarte mare suflet, pe care trebuie să-l demonstreze cei, care s-au încadrat în politică. Eu înţeleg că sunt afaceri şi în America şi congresmenii, şi senatorii îşi au afacerile lor, dar ei îşi iubesc ţara. Americanii sunt foarte patrioţi.”

Europa Liberă: Dar care e diferenţa dintre patriotismul american şi cel din Republica Moldova?

Valentin Dulce: „Păi să vă zic: am fost la un meci de hochei şi erau cam la 30 de mii de spectatori şi când s-a intonat imnul Americii 30 de mii de spectatori de diferite confesiuni, diferite culori ale pielii, religii, nu ştiu, s-au ridicat în picioare şi toţi au cântat imnul Americii. Când a fost atacul de la 11 septembrie vedeai şi musulmani, şi iudei, de care vrei cu drapelul Americii arborat pe maşină şi cu inscripţii „Doamne, apără America” şi „Uniţi, noi vom rezista”. Unitatea americanilor se demonstrează prin multe lucruri care trebuie să le simţi.”

Europa Liberă: Şi la noi prin banalităţi?

Valentin Dulce: „Şi la noi prin banalităţi. Patriotismul aici este banalizat şi şi-a pierdut din valoare. Patriotismul în fapt şi în vorbă diferă foarte mult. Cum zic eu: sunt cuvinte care mişcă, sunt cuvinte care pişcă, dar contează întâi de toate faptele. Adevărate. Trebuie să-ţi dai seama că în ochii oamenilor noi nu întotdeauna arătăm aşa cum arătăm în ochii proprii.

Pe mine mă supără foarte mult şi eu, cu toţi cei care am lucrat şi continuu să lucrez acolo în America, încerc să-i conving că moldovenii sunt de fapt altceva. Au o istorie. Este dureros până în adâncul sufletului atunci când vezi că cineva, cunoscând o anumită persoană şi cunoscându-i anumite calităţi negative, face concluzii despre întregul neam.”

Europa Liberă: Trebuie să treacă generaţii ca situaţia să revină la normalitate?

Valentin Dulce: „Ştiţi, la New York cunosc foarte mulţi tineri care au făcut şcoala acolo, care au rămas şi au făcut o carieră foarte bună.”

Europa Liberă: Moldoveni?

Valentin Dulce: „Moldoveni. Sunt nişte copii minunaţi. Uite, dacă se face vreo minune şi revin măcar 20-25 la sută din cei care şi-au făcut şcoala acolo, şi au acumulat o experienţă de viaţă americană şi vin aici, lucrurile se vor schimba. Americanii zic aşa: nu există stopare, din fiecare situaţie există o ieşire, trebuie căutată. Trebuie de mers la compromisuri, de neglijat unele lucruri, care sunt mărunte, lăsate pentru a doua poziţie, ele nu urmează a fi uitate şi nerezolvate, lăsate pentru a doua poziţie ca necesitate, ca oportunitate şi rezolvate lucrurile care astăzi ar scoate ţara din impas.”

Europa Liberă: Dar care sunt lucruri prioritare?

Valentin Dulce: „Eu ştiu încă de prin anii 90 că principalul pericol pentru Republica Moldova a fost şi rămâne securitatea economică. N-am găsit mari schimbări în acest sens. Securitatea Moldovei este în pericol. În plan economic, financiar, pentru că cei care au pîinea şi cuţitul se uită peste umerele şi peste capetele noastre. Se resimte şi atunci când discută la televizor, citesc un spici şi îşi aruncă privirile pentru că li-i ruşine să se uite în ochii oamenilor. Şi ceilalţi, care chipurile sunt, mă rog, interesaţi de respectarea anumitor norme, ei mai mult sunt preocupaţi de privilegii şi alte chestii, care îi priveşte mai mult personal decât de ceea ce ţine de un neam, de poporul care este, mîine-poimîine va fi flămând de tot.”

Europa Liberă: Pentru că se discută foarte mult despre geopolitică, geostrategie, hai să vedem - Moldova nimereşte cumva în orbita Statelor Unite ale Americii?

Valentin Dulce: „Deocamdată da. Mă rog, americanii sunt deprinşi să aibă încredere în parteneri. Dar cel mai condamnat lucru în America este minciuna ori lipsa de sinceritate. Dacă clasa politică moldovenească va da dovadă de lipsă de sinceritate, atunci îşi vor pierde toate creditele de încredere, pe care până acum i le-a acordat Statele Unite.”

Europa Liberă: Cum e mai bine - să rămână în orbita SUA? Sau să rămână sub influenţa Federaţiei Ruse Moldova?


Valentin Dulce: „Ai văzut că aici nu prea merge. Se refuză merele, mierea de albine, vinul, coniacurile şi altele, găseşte o altă piaţă, găseşte alte relaţii, găseşte alţi parteneri, găseşte alţi susţinători.

Moldova este pusă în situaţia când trebuie să trăiască foarte bine şi cu Estul şi cu Vestul, dar nu să se căciulească în faţa unuia sau celuilalt. Noi tot timpul am fost un neam demn, un neam dârz. Adică fudulia noi o vedem în îmbrăcăminte, în castele şi în maşini de lux. Ar trebui să avem şi în alte domenii ale vieţii demnitate şi curaj.”

*

În această săptămână la Chişinău a avut loc o conferinţă a ţărilor în care pleacă cei mai mulţi oameni la muncă în străinătate. Printre participanţi l-am găsit şi pe Dorin Durşceac de mai mulţi ani rezident în Franţa. La microfonul Europei Libere el vorbeşte despre migraţiune ca despre o problemă.

Dorin Durşceac: „Oamenii au plecat fiindcă au fost nevoiţi să plece.”

Europa Liberă: Mânaţi de sărăcie, mânaţi de probleme, de griji.

Dorin Durşceac: „Exact, au fost constrânşi de împrejurări ca să plece. Au fost mânaţi de sărăcie, de probleme.”

Europa Liberă: Ce politici trebuie să elaboreze statul pentru aceşti migranţi?

Dorin Durşceac: „Statul trebuie în primul rând să creeze o instituţie unică, în mod ideal ar fi vorba de un minister al diasporei.”

Europa Liberă: Deocamdată s-a vorbit despre crearea unei agenţii a diasporei.

Dorin Durşceac: „Da, dar asta nu este suficient. Agenţiile de stat în Republica Moldova şi nu numai, suferă din cauza unui deficit de imagine, din cauza unei lipse de vizibilitate şi de coerenţă la nivelul promovării politicilor.

Cetăţenii Republicii Moldova nu prea cunosc care sunt atribuţiile, care este modul de funcţionare a agenţiilor de stat. În schimb ministerul este o structură mult mai clar organizată şi cu o pondere politică în societate mult mai mare.

Or, noi suntem o societate în care fenomenul migraţiei este unul care poartă un caracter masiv, adică a plecat practic o treime din populaţia Republicii Moldova. În acest caz eu cred că nu mai poate fi pus la îndoială faptul că avem nevoie anume de un minister şi nu de o agenţie de stat oarecare, care se va contopi în oceanul altor agenţii de stat despre care lumea nu prea ştie ce se întâmplă.”

Europa Liberă: Dar ce ar face această structură de stat? Ce trebuie să facă?

Dorin Durşceac: „Există o multitudine de probleme, care sunt legate de diasporă.”

Europa Liberă: Ca de exemplu?

Dorin Durşceac: „Este şi problema copiilor rămaşi acasă fără supravegherea părinţilor, este problema recunoaşterii diplomelor de studii superioare a celor care învaţă peste hotare şi după asta vor să se întoarcă în Republica Moldova, este problema refondării unor solidarităţi la nivel local, solidarităţi care au fost pierdute, distruse în urma fenomenului de migraţie, este problema investirii banilor
ajunşi din remitenţe în economia Republicii Moldova şi nu doar în consum. Sunt şi problemele care ţin de migraţiune în ţările în care se află migranţii noştri în număr foarte important, unde drepturile lor nu întotdeauna sunt apărate, nu întotdeauna sunt promovate interesele comunităţii noastre în ţările respective. Constatăm că avem nevoie de o instituţie paravan a tuturor acestor politici care ţin de domeniul migraţional şi care ar fi capabilă să aibă o pondere în societate foarte mare, la fel cum este şi ponderea migranţilor în societatea noastră de astăzi.”

*

Cum ar putea totuşi Guvernul să tragă foloase de pe urma acestui exod al moldovenilor. Europa Liberă a căutat să afle de la Natalia Gherman, viceministru al Afacerilor Externe.

Natalia Gherman: „Migraţia este şi o problemă, dar şi o oportunitate. În sfârşit, Guvernul Republicii Moldova este determinat să extindă cooperarea cu diasporele, cu comunităţile de peste hotarele ţării pentru a-i atrage pentru dezvoltarea ţării din toate punctele de vedere. Şi nu în ultimă instanţă din punct de vedere economic.”

Europa Liberă: Ceea ce am înţeles de la cei care sunt peste hotare, că ei insistă asupra creării unui minister. Decizia autorităţilor moldave a fost ca să creeze o agenţie pentru diasporă.

Natalia Gherman: „Nu cred că problema este în denumire. Într-adevăr vorbim despre crearea unei agenţii pentru relaţiile cu diaspora moldovenească peste hotarele ţării. Contează ce program de activitate va avea agenţia noastră, care va fi dinamica interacţiunii cu diasporele moldoveneşti peste hotare şi cel mai important - care va fi atitudinea moldovenilor, care se află la moment peste hotarele ţării vis-a-vis de cooperarea cu acest nou instrument despre care vorbim.”

Europa Liberă: Nu o singură dată am auzit de la autorităţile portugheze, sau cele italiene, sau cele elene că imaginea Republicii Moldova ar fi avut de câştigat şi de pe urma a ceea ce fac moldovenii acolo unde muncesc.

Natalia Gherman: „Am participat la reuniunea înalţilor funcţionari în domeniul vizelor între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, care a avut loc la Bruxelles în contextul dialogului privind liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni şi am prezentat anumite statistici, date relevante, pe care le-am obţinut de la ambasadele Republicii Moldova în ţările membre ale Uniunii Europene. Statistica prezentată a fost de fapt în evoluţie, anii cuprinşi au fost 2006 până în 2011.

Cifrele arată foarte clar că procentajul migranţilor moldoveni, care sunt ilegal pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este în descreştere foarte evidentă. Actele criminale, fraude comise pe teritoriul acestor ţări nu sunt semnificative în tabloul general, prezentat de autorităţile ţărilor care găzduiesc comunităţile moldovenilor.

Şi ceea ce este foarte important pentru succesul procesului de liberalizare a regimului de vize este faptul că din numeroasele comunităţi ale moldovenilor, care sunt oficial înregistrate în asemenea ţări, precum Italia, Germania, Spania, Portugalia un procentaj extrem de mic sunt solicitanţi de azil. Vă dau şi un exemplu concret: în anul 2010 în Italia au fost oficial înregistraţi 110 mii 856 de moldoveni, din care doar 14 au solicitat azil. Deci, ceea ce înseamnă că moldovenii sunt plecaţi peste hotarele ţării pentru a căuta locuri de muncă şi nu pentru a solicita azil.”

Europa Liberă: Au nevoie şi de protejare muncind acolo peste hotare moldovenii?

Natalia Gherman: „Bineînţeles.”

Europa Liberă: Atâtea acorduri bilaterale, despre care s-a vorbit foarte mult, interguvernamentale cu ţările, unde moldovenii se află în număr foarte mare, ar trebui să fie duse la bun sfârşit.

Natalia Gherman: „Aceasta metodă de protejare a drepturilor moldovenilor care muncesc peste hotare, şi anume prin încheierea acordurilor de protecţie socială va fi continuată de Guvernul Republicii Moldova şi pe viitor. Prin intermediul acestor acorduri în primul rând se recunoaşte statutul migranţilor moldoveni pe teritoriul ţărilor respective şi sunt protejate drepturile lor elementare. Deja avem acorduri încheiate cu mai multe ţări - cu Austria, cu Portugalia, cu Luxemburg. Se va semna în zilele apropiate cu Estonia.”

Europa Liberă: Bine, dar nu există cu Italia, cu Israel, cu Grecia.

Natalia Gherman: „Suntem în proces de negociere a unor asemenea acorduri, inclusiv cu aceste ţări. Magnitudinea problemelor şi celorlalte aspecte este destul de impunătoare. Procesul de negocieri cu ţările, unde avem comunităţile importante, mari de moldoveni este puţin mai îndelungat şi puţin mai complicat. Vom continua eforturile până la atingerea obiectivului propus.”*