Genul de şantaj practicat la vârf de politicienii moldoveni nu are nimic în comun cu statul de drept, ci seamănă mai degrabă cu o reglare de conturi între mafioţi.
Ziua de joi, 20 octombrie, se anunţă a fi decisivă pentru alianţa de guvernământ, însă nimeni nu poate spune cu siguranţă ce se va întâmpla. Va fi demis procurorul general, aşa cum a cerut-o premierul Filat sau, în cazul în care refuzul lui Marian Lupu de a se conforma acestei revendicări rămâne în picioare, va fi iniţiată procedura de demitere a speaker-ului?
În zilele ce au urmat furtunoasei ședințe din 13 octombrie a Legislativului, calificată de unii drept o zi neagră pentru democraţia moldoveană, întrucât s-a înregistrat votul comun al comuniştilor şi liberal-democraţilor, partenerii din coaliţie – PL și PD, pe de o parte, şi reprezentanţii PLDM, de cealaltă parte –, şi-au adresat vorbe grele, iar presa le-a ţinut isonul, preluând şi reverberând aceste acuzaţii.
„Moldova fără Voronin nu înseamnă Moldova cu bandiţi şi raideri!”, a declarat Vlad Filat, sugerând că pentru o guvernare eficientă este nevoie urgentă de o schimbare la nivelul structurilor de drept şi de remanieri în cadrul cabinetului de miniştri. Tonul său categoric este motivat de faptul că lui îi revine în primul rând responsabilitatea pentru actul de guvernare, care s-a împotmolit într-un păienjeniş de complicităţi şi interese ticăloase.
D-nii Lupu şi Ghimpu, care se opun cerinţelor premierului, consideră că motivaţia comportamentului acestuia stă în ambiţia lui Vlad Filat de a controla structurile statului, de a fi stăpân unic, scop pentru care a pus la cale o înţelegere cu partidul lui Voronin. Premierul dă ultimatumuri, forţează legile ţării – afirmă liderii PD şi PL – atunci când cere imperativ demiterea procurorului general, şi asta pentru că există nişte proceduri fixate în Constituţie ce nu pot fi neglijate.
Marian Lupu, vădit înghesuit de situaţie, a mers şi mai departe cu riposta şi a ameninţat că dacă lucrurile vor evolua în această direcţie, el va scoate la iveală niscaiva dosare tăinuite, care vizează persoane din conducerea ţării, inclusiv miniştri PLDM.
Genul acesta de şantaj, practicat la vârf de politicienii moldoveni, să recunoaştem, nu are nimic în comun cu statul de drept, ci seamănă mai degrabă cu o reglare de conturi între mafioţi. Basarabenii poate s-au obişnuit cu aşa ceva, dar ce impresie lasă aceste procedee abjecte partenerilor noştri externi?...
Comuniştii urmăresc conflictul din Alianță pe post de arbitru, dar îşi fac şi propriul joc. Interesul lor e să încingă aceste dispute care adâncesc criza şi apropie alegerile anticipate. Aparent, Opoziția se raliază cerinţelor primului-ministru, dar în acelaşi timp lasă să se înţeleagă, după cum a mărturisit liderul PCRM într-un interviu televizat, că rămâne deschisă şi altor „oferte”. Ceea ce înseamnă că tratativele cu ortacii lui Voronin sunt purtate atât de „tabăra anti-mafie” din coaliţie, cât şi de cei care fac zid în jurul omului de afaceri Vlad Plahotniuc, tot el şi prim-vicepreşedinte al Parlamentului, vizat în mod explicit de tirul de critici al premierului Filat. De aceea, nimeni nu ştie de fapt ce se va întâmpla joi.
Această reţea complicată de cauze şi consecinţe posibile, când cei care acuză sunt la rândul lor aspru incriminați în fața opiniei publice, tot mai nedumerite și mai contrariate, ne demonstrează cât de putred este sistemul puterii din Republica Moldova. Un sistem clădit în ultimii 20 de ani, bazat pe șantaj și jocuri de culise, sistem care se autoreproduce cu fiecare nouă garnitură guvernamentală, indiferent de ideologia acesteia. Astfel, am ajuns ca politicienii promiţători pe care i-a scos în prim-plan revoluţia din aprilie 2009 să eşueze azi în răfuieli și compromisuri imorale.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.