De la muzică și muzicieni la politică și înapoi la muzică.
Lumea muzicală, culturală, pare să parcurgă în ultima vreme o perioadă de turbulențe, legate mai mult sau mai puțin de politică, dar pe care, în general, nici muzicienii, nici criticii nu se îmbulzesc să le trateze ca atare.
Cultură și politică la Europa Liberă
Your browser doesn’t support HTML5
La București, Orchestra Filarmonică „George
Departe de a fi similare, acțiunile enumerate ale unor membrii ai lumii muzicale internaționale au totuși un punct comun: politica sau, mai exact, imergența acesteia din ce în ce mai vădită în viața culturală. Incidentele merită, desigur, privite mai atent, raporturile muzicienilor cu politica fiind de natură și implicații deosebite de la un caz la altul.
http://www.youtube.com/embed/p-ZI28nbSDQ
Mourir pour des idées (Georges Brassens)
La București, răzvrătirea este împotriva unor decizii administrative privindu-i pe membrii Orchestrei filarmonice, impuse de o politică în cultură, impregnată de birocrație și lipsită, s-ar spune, de orice viziune pe termen mai lung. Muzicienii îl tratează pe directorul Filarmonicii bucureștene, drept țap ispășitor, dar nimeni nu pare să se revolte împotriva adevăratului rău, cel al politicii ministeriale în domeniul culturii și a legislației care o guvernează.
La Moscova, scandalul împotriva directorului Orchestrei Simfonice Academice de Stat a izbucnit în
Conflictul ce era de fapt subteran, de lungă dată, datorită practicilor dictatoriale ale dirijorului, prelungit timp de vreo două luni la lumina zilei, s-a amplificat determinînd în cele din urmă Ministerul culturii să-l demită pe cel vinovat, pe Mark Gorenstein. Dar, nici aici, nimeni nu a pus degetul pe rană, argumentînd împotriva unor remarci cu caracter rasial sau a practicilor autoritare. De vină a fost doar... „conflictul”!
In Marea Britanie, dezbaterea în jurul suspendării celor patru membrii ai Orchestrei Filarmonice din Londra a fost - grație unei prese cu adevărat independente și responsabile - extrem de amplă. Dar, nici acolo, nu se poate spune că raportul dintre decizie și politică a fost cel evidențiat. Nu apelul la embargo cultural împotriva Israelului a fost pus în cauză, ci doar implicarea numelui Orchestrei într-o acțiune cu iz politic.
Directorul executiv și președintele orchestrei londoneze au declarat că suspendările au fost menite
In sfîrșit, cazul american vorbește cumva de la sine,
Dincolo de glumă, nu este greu de sezizat insinuarea politicii în cultură și posibilele derapaje și manipulări din toate părțile. Nu este pentru prima oară în istoria culturii și, probabil, nici ultima...