„Situaţia este următoarea: Romania vrea ceva de la America, să sprijine intrarea ei în NATO. Iar liderii americani nu sunt pregătiţi încă să dea un răspuns.”
31 octombrie 2001
Actualitatea (Moderator: Radu Călin Cristea; comentator Nestor Ratesh).
Vizita premierului Adrian Năstase în Statele Unite.
Doamnelor şi domnilor, continuă vizita în Statele Unite a delegaţiei conduse de primul ministru, Adrian Năstase. Avem legatura la Washington , unde se află Nestor Ratesh. În ce moment al vizitei ne aflăm?
N. Ratesh: „Radu, aceasta este penultima zi a vizitei. De fapt, ultima zi întreaga pe care o petrece primul ministru şi delegaţia sa aici la Washington. Este o zi populată de tot atît de multe întrevederi, ca şi în celelalte, dar de proeminenţă relativ mai mică. Deja consumate la această ora sunt întrevederile premierului Năstase cu ministrul comerţului, Donald Evens, cu cel al justiţiei John Ashcroft - o figură importantă în contextul crizei actuale şi cu un grup restrîns de senatori republicani.” [...]
Europa Liberă: Nestor, te-aş ruga să îmi lămureşti o curiozitate - e fireşte, mai mult decît atât - înţeleg că abundenţa şi viteza de derulare a întrevederilor oficiale lasă puţin loc unor informaţii şi analize mai nuanţate. Să fie totul chiar atît de „roz”?
N. Ratesh: „Ai dreptate, Radu, că operăm cu informaţii şi aprecieri în mare măsură unilaterale, pentru că, practic, în toate cazurile interlocutorii americani ai premierului roman nu s-au obosit să vină să vorbească ziariştilor. Numai Adrian Năstase face declaraţii şi de aceea, numai vocea lui apare în emisiuni. Trebuie înţeles că aceasta este o vizită de un fel anume.
O oficialitate de la Departamentul de Stat a numit-o, cu o expresie împrumutată de la marinari „o călătorie inaugurală”, prima sa vizita aici ca prim ministru. Şi acest lucru impune un tipic, dacă mă pot exprima astfel, domnul Năstase trebuind să se prezinte, să expună, să insiste, lăsînd puţin timp dialogului. Cum spunea aceeaşi oficialitate americană, citată mai înainte, inevitabil e vorba mai curînd de un monolog, dată fiind şi limita de timp - aproape toate întrevederile reducîndu-se la o jumătate de oră.
Nu ştiu, Radu dacă se poate spune că totul e, sau măcar apare a fi „roz”... Au fost şi unele momente de relativă tensiune, de pildă la dezbaterile care au avut loc ieri la Şcoala de Înalte studii internaţionale a universităţii John Hopkins. Situaţia este următoarea : Romania vrea ceva de la America. Recte, să sprijine intrarea ei în NATO. Iar liderii americani nu sunt pregătiţi încă să dea un răspuns.
La un moment dat, după întîlnirea cu Colin Powell, primul ministru a vorbit în engleză unui ziarist american, spunîndu-i că Romania contează pe sprijinul Statelor Unite pentru a deveni membra a NATO. Am intervenit atunci întrebîndu-l, tot în engleză, pe domnul Năstase, ce anume a spus secretarul de stat...”
A. Năstase: Well, the secretary of state listen carefully...
N. Ratesh: „Mi-a răspuns că secretarul de stat a ascultat cu atenţie. Nu m-am aşteptat ca el să-mi dea un răspuns acum. Răspunsul final va fi dat mai tîrziu, probabil în primăvară, sau in vara viitoare... Iată deci explicaţia de ce domnul Năstase vorbeşte aşa mult, iar americanii spun atît de puţin. Ei nu au deocamdată, ce să spună...”