Procuratura semnalează nereguli în colectarea banilor de la părinţi pentru suplimentarea salariilor profesorilor sau pentru cheltuieli aferente procesului de studii.
Un schimb de replici între Ministerul Educaţiei şi Procuratura Generală a adus în atenţia presei o problemă mai veche, şi anume cea a legalităţii colectării de bani de către asociaţiile de părinţi deschise pe lîngă instituţii de învăţămînt preuniversitar. Procurorii invocă mai multe nereguli la unele şcoli pe care le-au verificat şi cere ministerului să nu admită asemenea practică. În replică, funcţionarii de la minister spun că legislaţia permite părinţilor să se asocieze în structuri neguvernamentale şi să îşi gestioneze iniţiativa, respingînd amestecul autorităţilor. Relatează Lucia Diaconu.
Procuratura de fapt reproşează autorităţilor din învăţămînt că tolerează comportamentul managerilor şcolari care controlează făţiş activitatea asociaţiilor de părinţi şi preiau fără scrupule fondurile colectate de acestea. Procurorii spun că au dovezi concludente ce contrazic asigurările date de manageri că toţi părinţii depun benevol şi nesiliţi de nimeni bani pe conturile acestor organizaţii. Or, legea acceptă exclusiv donaţii benevole şi în condiţii de evidenţă strictă şi maximă transparenţă.
După părerea şefului Secţiei pentru minori şi drepturile omului a Procuraturii Generale, Iurie Perevoznic, tutelarea asociaţiilor părinteşti ar avea mai multe consecinţe negative pentru copii: „Se ajunge de acum la situaţia cînd copiii sînt marginalizaţi la modul cel mai direct, copiii ai căror părinţi nu achită aceste plăţi „benevole”, se ajunge la aceea cînd copiii sînt practic înlăturaţi şi se desfăşoară lecţia în lipsa lor. Sînt o sumedenie de momente care vorbesc despre discriminarea acestor copii, anume din considerentele despre care noi vorbim.”
Iată însă care a fost reacţia Ministrului Educaţiei Mihai
Ministrul învățămîntului la școala din Costești (r. Rășcani)
Şleahtiţchi la aceste învinuiri ale procurorilor: „Dacă procuratura are probe, mă miră de ce nu intentează dosare, fiindcă înr-adevăr sînt chestiuni care cad sub incidenţa legii.”Cu toate că această practică nu este văzută cu ochi buni de o parte din părinţi şi mai nou şi de organul de anchetă, ministrul spune că nu-i poate împiedica pe părinţi să se asocieze şi să ajute şcoala să rezolve parte din probleme.
În schimb le cere imperativ celor care fac donaţii să fie mai vigilenţi şi să nu acopere eventualele ilegalităţi: „Am avertizat de nenumărate ori instituţiile de învăţămînt că ele nu au dreptul să preseze, să indice, să estorcheze. Într-adevăr, este o problemă de sistem însă nu doar a sistemului educaţional. Este o problemă de sistem la nivel naţional. Facem controale evident, dar vedeţi cum e la noi - lumea dă bani, îşi rezolvă problema după care peste noapte devine mare patriot. Chiar este important ca întreaga societate să ne pună la dispoziţie probe, cazuri cînd lucrurile iau o turnură ilegală.”
Problema legalităţii asociaţiilor şcolare ce adună bani de la părinţi pentru suplimentarea salariilor profesorilor sau pentru cheltuieli aferente procesului de studii a apărut încă la sfîrşitul anilor ’90. Ca să-şi reglementeze activitatea, acestea s-au legalizat ca ong-uri. Dar, la părerea mai multor experţi independenţi, puţine din ele reuşesc să influenţeze practicile de educaţie în instituţiile pe lîngă care au fost create.
Rodica Secară, preşedinta unei asociaţii de părinţi din capitală încearcă să mă convingă prin exemplu propriu că aceste organizaţii nu sînt doar o acoperire pentru colectarea de taxe.
„Nu prevalează asociaţia obştească asupra instituţiei şi nici invers nu stau lucrurile. Totul se face prin negocieri, prin cooperare, prin dezbateri dacă vreţi. Deci atunci cînd am instalat sistemul ăsta de supraveghere video au fost dezbateri serioase între părinţi şi administraţie. Pentru că o parte vroia, alta nu. Ideea a venit de la părinţi. Administraţia a zis dar oare nu-i prematur să facem lucrul acesta? Dar în discuţii, în dezbateri pînă la urmă am făcut aşa încît astăzi avem instalate 22 de camere video în instituţia noastră pentru securitatea copiilor noştri.”
Estimările experţilor arată că graţie asociaţiilor părinteşti instituţiile preuniversitare obţin o finanţare suplimentară care poate fi comparată cu fondurile obţinute de la bugetul de stat.