Jobs Plus - vedere din Onișcani

Agenţia Umanitară Internaţională CRS (Catholic Relief Services) desfăşoară de trei ani de zile proiecte în Moldova, în mediul rural. Unul dintre aceste proiecte se numeşte Jobs Plus şi este menit să creeze locuri de muncă. Pînă acum au beneficiat de acest sprijin 18 întreprinderi care au deshis peste 1100 de locuri de muncă noi. Problema pe care o aduc în discuţie unii întreprinzători este că nu prea au unde să găsească oamenii doritori de slujbe în mediul rural. Lucia Diaconu a căutat să afle mai multe.

Pentru satele din Moldova, care rămîn pe an ce trece tot mai pustii, locurile de muncă sînt o adevărată binecuvîntare, spun cei pe care i-am întîlnit azi la conferinţa de încheiere a programului Jobs Plus, cu ajutorul căruia şi-au găsit o slujbă aproape de casă peste 1100 de oameni din 17 localităţi. Viceprimarul din Sadaclia, raionul Basarabeasca, Ion Ţuţuianu, cu greu şi-a stăpînit emoţiile cînd l-am rugat să-mi povestească despre ce a avut de cîştigat localitatea după ce patronii întreprinderii „Bombonici” din sat, care coase haine pentru copii, au decis să-şi lărgească afacerea.

„Am angajat, într-un timp foarte scurt, 26 de persoane la lucru. Pe care i-am stopat în localitatea noastră, că noi ne mîndrim cu satul Sadaclia care depăşeşte 3500 de locuitori. Şi noi sîntem foarte cointeresaţi ca să rămîie, mai ales tineretul. Că noi am angajat la lucru tineret anume aici, care nu depăşeşte vîrsta de 40 de ani. Şi asta este un plus foarte mare pentru satul nostru. ”

Unii agenţi economici însă nu se arată atît de mulţumiţi de cum merg lucrurile după ce s-au hotărît, încurajaţi şi ajutaţi de consilierii programului Jobs Plus, să-şi mărească investiţiile.

Iată ce mi-a spus Axenia Baraşianţ, proprietara unei fabrici de încălţăminte de la Onişcani, Călăraşi: „La început cînd s-a pornit proiectul aici eram mai entuziasmaţi, aveam mai multă încredere în ceea ce facem. Acum ne-a mai căzut optimismul deoarece tot ce se face în lume, ce se face în ţară evident că ne atinge şi pe noi. Nu sînt oameni, pleacă oamenii din ţară, nu vor să lucreze. S-a băut moldoveanul, cred că compensaţiile astea, ajutoarele sociale, nu prea sînt gîndite care se dau la oamenii de la ţară.”

Şefa întreprinderii de la Onişcani spune că ar putea angaja la fabrică pe salarii între 1200-3800 de lei încă cel puţin 40 de persoane.

Am întrebat-o pe Elena Antoni, secretarul Consiliului Sătesc din Onişcani ce îi face pe unii săteni să refuze aceste slujbe care de bine, de rău le pot aduce un venit stabil spre deosebire de agricultură, îndeletnicirea lor de bază: „Ştiţi, tineretul în ziua de azi, ei vor salariu mai mare şi socot că-i mai bine să plece în altă parte pentru a avea un salariu mai mare. Se distrug foarte multe familii.”

Chiar dacă nu peste tot aşteptările întreprinzătorilor de la sate au fost îndreptăţite, programul a avut totuşi succes, se arată convinsă managerul proiectului Ludmila Ungureanu: „Eu cred că au fost schimbate mentalităţi, anume în ceea ce priveşte atitudinea oamenilor noştri faţă de capitalul privat. Noi foarte mult sperăm că în multe comunităţi, poate nu în toate, s-a schimbat modul în care oamenii se uită la agenţii economici. Ei nu sînt doar oamenii cu bani, ei sînt oameni care ne asigură familiile cu nişte salarii, ei sînt oamenii care au avut curaj ca să pornească o afacere în zona rurală. Plus la asta noi încurajăm întreprinderile ca să instruiască noii angajaţi. Că oamenii nu obţin doar un loc de muncă, dar obţin şi o meserie.”

Programul a ajutat întreprinderile de la sate din cele mai diferite domenii să-şi lărgească activitatea contribuind cu o parte din utilaj, transport sau oferind consultanţă oamenilor de afaceri. Investiţiile de bază le-au făcut însă antreprenorii după ce s-au convins că au susţinerea localităţii şi mai ales forţă de muncă pe care să mizeze.