Ziua Naţională a fost expediată mai peste tot cu câteva petarde şi artificii făcute cu bani puţini si entuziasm pe măsură.
3 decembrie 2001
Actualitatea (Comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Nu ştim să ne bucurăm normal.
În Alba Iulia până şi rău platinici au fost răsplătiţi de Ziua naţională: au primit apă caldă. […] În Valea Jiului, câţiva mineri ieşiţi din şut au puşcat nişte artificii. Au făcut mai mult fum decât foc şi au renunţat. La Iaşi, primarul democrat devenit peste noapte social-democrat, a deschis coloana la pus coroane de flori. A alunecat ceva pe zăpadă. Unii privitori au râs, alţii au mormăit în barbă. Norocul primarului: erau mai puţin spectatori decât depunători de coroane.
În Bucureşti, veteranii de război au încercat zadarnic să-şi depună coroana la Arcul de Triumf. Au îndurat frigul de geaba. Medaliile lor nu mai impresionează pe nimeni. Nici şoşonii. În ultimul moment s-a schimbat şi veteranii au fost obligaţi să facă loc unui grup de doamne sprinţate şi bine îmbrăcate cu excedent în bugetul organizaţiei de emancipare a femeilor, bani pe care i-au investit în coroane.
Ziua Naţională a fost expediată mai peste tot cu câteva petarde şi artificii făcute cu bani puţini si entuziasm pe măsură.
Cei mai patrioţi s-au dus în capitalele Unirii, la Alba Iulia sau la Bucureşti pentru a se simţi în largul lor. Dar nici aici nu au putut mişca în front. Alba Iulia devine o cazarmă militară la timp de sărbătoare, este survolată de helicoptere, bătută de poliţia călare.
Grupurile de manifestanţi sunt dirijate de poliţişti în civil, de ciobănei şi ciobăniţe de la SPP, cu celulare prin bundiţă.
Entuziasmul nu face casă bună cu siguranţa naţională.
La rândul lui, Bucureştiul se încurcă în carnavaluri, simpozioane, festivaluri şi mitinguri de protest. […] Ziua Naţională ar fi fost un bun moment să se uite de certuri şi nemulţumiri. Dar au uitat vreo dată politicienii poliţele pe care trebuie să le plătească în acest an? A fost vreun an în care cineva să nu fie scos în faţă şi care să fie huiduit în public? În fiecare an este mai greu să ajungi la aniversare. Chiar dacă mulţi politicieni au pornit din timp.
Ministrul de interne, de exemplu, a început să sărbătorească ziua naţională cu o lună în urmă când a anunţat colegii de partid că doar strâns uniţi în jurul lui pot face faţă pericolului ce vine dinspre judeţele Harghita şi Covasna. […] Unii politicieni din opoziţie vorbind despre o moţiune legată de situaţia din cele două judeţe îşi adresau şi pe jumătate întorşi spre electoratul naţionalist, micul discurs de ziua naţională. […] Alţii tot cu ochii la calendar le-au cerut conaţionalilor lor să poate banderole negre nu tricolore, în semn că nu serbează ci comemorează.
Aniversare pentru unii, comemorare pentru alţii, cel puţin la suprafaţă lucrurile au arătat la fel. Şi la Bucureşti şi la Miercurea Ciuc oficialii şi-au pus tricolorul pe piept şi au mărşăluit în sunet de fanfară pe străzile pustii, către tribune. Pentru că puţini au ajuns la locul de întâlnire. În România este mai uşor să ajungi la mitinguri de protest decât la festivităţi. Fie ele şi naţionale.
Sărbătorile agrementate cu fasole şi ţuică sau drapele şi famfare nu prea mai atrag lumea în timp ce mitingurile de protest devin tot mai consistente după o perioadă când marii lideri sindicali se pregăteau de şomaj tehnic […]