Varvara Buzilă: „Nu avem voie să exportăm, indiferent sub ce formă, o carte veche, o operă de artă, un bun arheologic, mai vechi de 50 de ani.”
Statul își propune să ia sub protecție obiectele de patrimoniu cultural mobil, fiind vorba despre piese arheologice, cărți vechi, manuscrise, colecții de icoane etc. Un proiect de lege în acest sens a fost elaborat de Ministerul Culturii și supus dezbaterilor publice. Ce prevede acest document și de ce se este necesar? Discutăm în această dimineață cu vice-directorul și secretarul științific al Muzeului Național de Istorie și Etnografie Naturală, Varvara Buzilă.
Varvara Buzilă: „Este firesc şi toată lumea este martoră a acestui proces, care a început de ceva ani şi bineînţeles că statele Europei, observând această mobilitate a cetăţenilor dintr-o ţară în alta, îşi asigură întâi de toate păstrarea acestor bunuri în bază de lege.”
Europa Liberă: Credeam că filmele cu contrabandişti, care scoteau icoane, bijuterii peste hotarele fostei URSS au rămas în urmă, cum ar veni. Să înţelegem că nu e chiar aşa?
Varvara Buzilă: „E un proces şi acest proces are anumite etape. Unele dintre ele au
Europa Liberă: Dar ce anume avem noi valoros în patrimoniul nostru cultural mobil, sau ce a mai rămas din acest patrimoniu ca să luăm sub protecție?
Varvara Buzilă: „Legea protejării patrimoniului cultural naţional mobil de fapt se referă la tot ceea ce intră deja în patrimoniul muzeal al Republicii Moldova şi ceea ce deţin instituţiile noastre de cult, inclusiv la dorinţă, şi ceea ce se află în colecţiile private ale colecţionarilor noştri.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să concretizăm, doamnă Buzilă, iată ce valoros, cu ce ne-am putea mândri în acest sens noi?
Varvara Buzilă: „Sigur că avem bogăţii foarte importante, râvnite de altfel de mulţi colecţionari din afară. Şi nu numai de colecţionari deja acreditaţi, dar şi de mulţi amatori de antichităţi sau de obiecte cu valoare a trecutului, pentru că suntem într-o condiţie, când modernizarea foarte mult marginalizează un anumit mod de trai, în special cel tradiţional. Şi atunci există această nostalgie pentru obiectele trecutului. Sigur că avem un patrimoniu cultural mobil format din bunuri arheologice, din bunuri etnografice, din bunuri bibliografice, din atâtea şi atâtea alte valori literare, cinematografice.”
Europa Liberă: Dar aţi putea să ne daţi nişte exemple concrete?
Varvara Buzilă: „Pot să deschid parantezele şi să spun că vorbim întâi de toate despre cele arheologice, obiecte cu valoare memorialistică, obiecte istorico-documentare, manuscrise, cărţi rare, cărţi religioase, documente privind istoria politică, economică, socială, militară a ţării noastre. Dar bine, şi fotografii, clişee fotografice, instrumente muzicale, uniforme militare, însemne militare. Vorbim de bunuri cu semnificaţie artistică, avem opere de artă plastică, pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, operă de artă decorativă, mobilier, tapiserii, covoare, ceramică, obiectele de cult , icoanele, broderiile, veşmintele bisericeşti.”
Europa Liberă: Doamnă Buzilă, iertaţi-mă că vă întrerup, dar dacă stau să-mi amintesc că la un moment dat în satele moldovenești se strângeau covoare și lumea dădea buluc, pentru că în loc de două covoare mai vechi, de prin casa cea mare, țesute de părinți, de care oamenii probabil nu le considerau valoroase, se săturaseră de ele, se dădea unul nou turcesc, din material sintetic desigur și de o calitate îndoielnică. Dar oamenii se duceau şi dădeau aceste covoare. Am citit la un moment dat un studiu de caz, scris chiar de Dumneavoastră. Şi v-aş ruga iată pe exemplul covoarelor să ne explicaţi ca să înţelegem mai bine ce am avut? Ce am pierdut? Şi ce e de făcut?
Varvara Buzilă: „Tocmai covoarele noastre tradiţionale ne reprezintă cel mai mult ca expresie artistică şi, de ce nu, ca valoare economică şi ca valoare sentimentală, pentru că sunt un bun cultural transmis din generaţie în generaţie şi întotdeauna aceste covoare au contribuit la prestigiul respectivei familii. De ceva ani, imediat după anii ʼ90, aceste bunuri culturale dintr-odată au apărut peste tot, pe toate meridianele lumii.
Pentru că deja la mijlocul secolului 19 covoarele basarabene erau preţuite peste tot în lume, graţie expoziţiilor care au avut loc, graţie călătorilor, negustorilor şi exodului nostru de populaţie, de ce nu. Acum, în anii ʼ90, procesul practic s-a intensificat şi desigur că au venit încoace reprezentanţi din diferite ţări, care umblând prin satele noastre, ştiind exact valoarea covoarelor vechi, au amăgit foarte direct lumea şi le-au propus în schimb oamenilor nişte covoare recent confecţionate din materiale artificiale şi care la o scânteie ard ele şi arde toată casa.”
Europa Liberă: Ce ne-a mai rămas, doamnă Buzilă, dacă am face un total?
Varvara Buzilă: „Desigur, că unele piese au mai rămas. Dorinţa noastră şi toate activităţile celor care activează în domeniul muzeelor sunt concentrate în aceea pentru a dumiri societatea noastră - şi în special a deţinătorilor de aceste piese -, să înţeleagă că ele sunt de sute de ori mai valoroase decât ceea ce li se oferă astăzi.”
Europa Liberă: La muzeu câte covoare aveţi?
Varvara Buzilă: „Muzeul naţional de etnografie şi istorie naturală, fiind şi cea mai veche instituţie muzeală din acest spaţiu - are peste 122 de ani, deţine în prezent peste 1 700 de covoare. Sunt cele mai reprezentative ale tradiţiei noastre, şi basarabene, şi de mai târziu. Muzeul sigur că nu poate să cumpere, aşa cum şi-ar dori astăzi, să cumpere tot ceea ce consideră specialiştii că este foarte valoros pentru a documenta acest proces.
Să ştiţi că nu numai ţeserea covorului este valoroasă propriu-zisă, ci însuşi design-ul acestor piese deja este o creaţie a locuitorilor noştri şi cel puţin măcar imaginea covoarelor ne străduim să o documentăm. Iată de ce toată lumea de la noi fotografiază, fixează imaginea covoarelor şi unde reuşim, acolo le procurăm, pentru că astăzi continuă acest exod al covoarelor noastre.”
Europa Liberă: Dar un astfel de act normativ, cum ar putea fi utilizat dacă, așa cum ne dăm seama, ceea ce am pierdut nu mai poate fi probabil recuperat? Ar trebui probabil să încercăm să ne identificăm obiectele de patrimoniu, care se află pe unde se află în lume, să le oficiem cumva paternitatea și să le promovăm ca fiind parte componentă a patrimoniului artistic moldovenesc şi nu din altă parte. Nu?
Varvara Buzilă: „Este ceea ce urmează să realizăm în continuare în raport cu bunurile noastre aflate peste hotare, undeva în colecţii sau poate chiar într-o anumită reţea. Iar acest proiect de lege, aflat acum în discuţie, el bineînţeles că reglementează situaţia la zi în domeniu şi el ne va ajuta foarte mult, pentru că stabileşte foarte clar un bun de patrimoniu. Un obiect mai vechi de 50 de ani dintr-o dată intră sub incidenţa acestui document.
Nu avem voie să exportăm, indiferent sub ce formă o carte veche mai mult de 50 de ani, o operă de artă, un bun arheologic, o hartă, un plan topografic, ca să ne referim şi la alte tipuri de patrimoniu. Toate aceste bunuri de acum vor fi protejate de legea care urmează să fie aprobată.”
Europa Liberă: Dar ceea ce am pierdut înţeleg că raţiunea e următoarea: dacă le-am pierdut să ştie lumea cel puţin că ne aparţin, că sunt ca valoare artistică, culturală ale noastre.
Varvara Buzilă: „Avem foarte mult de lucru în acest sens şi contăm foarte mult pe oamenii noştri aflaţi în afară, inclusiv pe mass media de la noi de a sensibiliza publicul, de a sesiza pe toţi cei care sunt abilitaţi să ia act de aceste bunuri şi să le documentăm.
Există convenţii internaţionale la care Republica Moldova este parte şi în baza acestor convenţii avem dreptul de a le identifica şi a le stabili paternitatea. Colecţii de covoare, dar şi de alte obiecte avem în tot spaţiul ex-sovietic, avem în Europa Occidentală, pe continentul american şi nu numai. Este foarte important ca prin mijloacele moderne să reuşim să le fotografiem, să le înregistrăm şi respectiv să le studiem aici la noi şi dincolo de hotare, să le punem în valoare. Pentru că ele aparţin locuitorilor noştri, ele aici au fost gândite ele, aici au fost plăsmuite ca obiecte ce sunt. Pentru că valoarea lor este un a incontestabilă. Şi plus la toate, această valoare va creşte mereu.”
Europa Liberă: Doamnă Buzilă, dar când se exprimă intenţiile de sancţionare a persoanelor care distrug sau vând ilegal obiecte de patrimoniu mobil, ce se are în vedere? Amendă sau chiar închisoare?
Varvara Buzilă: „Ştiu eu, nu există o salvare ilegală, adică este de fapt o înstrăinare ilegală a bunurilor şi sancţiunile acest proiect de lege nu le poate fixa. Pentru că aceste sancţiuni, fiind de ordin administrativ, de ordin penal, ele de-acum cad sub incidenţa Codului penal al Republicii Moldova. Iată de ce pentru început aşa au fost stabilite toate contravenţiile şi în legile aprobate deja în domeniul patrimoniului cultural imaterial - şi patrimoniului cultural arheologic, şi a monumentelor de port public se stabilesc aceste contravenţii.”
Europa Liberă: Doamnă Buzilă, iertaţi-mă că vă întrerup, şi ultima întrebare foarte pe scurt: dacă tot spuneţi că am fost buni la covoare, eu ştiu că am fost buni şi la olărit, probabil şi la alte îndeletniciri.
Varvara Buzilă: „Multe, multe altele, da.”
Europa Liberă: Mai există şanse ca să putem relansa aceste îndeletniciri? Sau cel puţin unele dintre ele.
Varvara Buzilă: „Sigur, concomitent cu toate celelalte, Uniunea meşterilor populari, dar şi toate instituţiile din domeniul culturii asta şi fac în ultimele decenii – încearcă să relanseze meşteşugurile artistice. Dar, să ştiţi, că ceea ce a fost creat acum 150 de ani, în alte condiţii, din alte materiale, astăzi oricât nu am încerca nu mai pot fi în acelaşi mod create. Da, putem face replici, da putem face nişte obiecte care trimit la ideea de valoare etnică, valoare culturală. Ele într-un fel tot lucrează la identitatea noastră culturală, dar în nici un caz nu acoperă ceea ce înseamnă deja patrimoniu istoric.”