Martin Wiss: Criza ar aduce mai curînd europenii în Moldova.
În cadrul unei sesiuni a clubului de presă al jurnaliştilor specializaţi pe subiectele integrării europene au fost prezentate totalurile a două proiecte de amploare finanţate de Uniunea Europeană. Primul vizează mobilitatea forţei de muncă din Moldova care intră tot mai mult pe piaţa europeană a muncii. Iar al doilea oferă un spectru larg de motivatii pentru ca migranţii moldoveni să revină acasă, cu banii agonisiţi, dar şi cu experienţă socială ce ar putea fi foarte folositoare într-o societate de tranziţie. Alla Ceapai a asistat la şedinţa clubului şi relatează.
Uniunea Europeană, privită ca o piaţă a muncii, găzduieşte 20 de milioane de persoane provenite din alte ţări decît cele comunitare, prin urmare, cele cîteva sute de mii de gastarbaiteri moldoveni nu reprezintă neapărat o problemă pentru spaţiul comunitar, ci mai curînd pentru Republica Moldova, care suferă mai mult decît cîştigă de pe urma acestei „hemoragii". Această concluzie e sugerată de experţii europeni invitaţi să treacă în revistă ţintele urmărite de cele două programe legate de migraţie. Cel mai reprezentativ dar şi mai mediatizat este bunăoară programul Pare 1+1. Beneficiarii acestuia obţin o sumă egală cu cea pe care au de gînd să o investească în economia Moldovei din banii agonisiţi în timpul muncii în străinătate.
Un al program se ocupă de readucerea în Moldova a tinerilor instruiţi în ţări europene. Şeful misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, Martin Wyss, se declară convins că asemenea proiecte sunt vitale pentru Moldova întrucît migraţia ajunsă la cota de 40 la suta din totalul forţei de muncă, este un tsunami latent:
„Multe direcţii, instituţii cu care am lucrat noi sunt mai slabe decît acum 7 ani. Deşi au fost investiţi foarte mulţi bani în consolidarea capacităţilor lor instituţionale. Iar motivul din care aceste instituţii sunt mai slabe este exact migraţia.”
După declanşarea crizei în zona euro, mai mulţi analişti moldoveni au spus a ar putea reîntoarce o bună parte din moldoveni acasă. Martin Wiss, pe alocuri ironic, afirmă că această criză ar aduce mai curînd europenii în Moldova:
„Motivul pentru care mulţi moldoveni nu revin pe timp de criză este faptul că ei sunt cu adevărat buni ca forţă de muncă, foarte adaptivi şi fac faţă concurenţei. Totodată sper că pe parcursul crizei vor fi mai mulţi europeni care vor dori să vină în moldova, unde această criză nu este resimţită.”
O altă dimensiune promovată de proiectele migraţioniste finanţate de UE este reducerea migraţiei ilegale, prin crearea oportunităţilor de a lucra legal peste hotare. Directorul unuia din proiecte, Per Lindberg, spune că migraţia legală aduce un dublu cîștig:
„Pe de o parte au de cîştigat ţările gazdă ale UE care beneficiază de potenţialul intelectual a migranţilor, în acelaşi timp asigurîndu-se că aceşti migranţi sunt legali, care achită impozite, pe de altă parte are de cîştigat şi R. Moldova fiindcă migranţii agonisesc anumite abilităţi şi capacităţi.”
Oficialii europeni au insistat asupra faptului că politicile migraţionale promovate de UE nu catalizează migranţia dar nici nu o îngrădeşte, ci doar propune asimilarea normelor moderne adaptate la principiile de care se ghidează spaţiul european.