Identitatea care ne-ar putea salva



Zilele trecute, binecunoscutul analist politic Anatol Țăranu, într-o emisiune de la o televiziune privată, spunea că demult nu a văzut atît de multă xenofobie în Republica Moldova. Acesta ne-a atras atenția asupra faptului că unii actori politici își fac din românofobie platformă pentru activitatea lor politică. Spunea că „român”-ul este asociat tot mai mult cu fascismul în condițiile cînd tot mai mulți cetățeni încep să se identifice din punct de vedere identitar cu românismul.

Luna aceasta, un partid și-a luat drept platformă politică dezideratul unirii Republicii Moldova cu România și dacă acest partid va accede în Parlament la următoarele alegeri parlamentare, care ar putea avea loc chiar în primăvară, atunci forțele românofobe s-ar putea radicaliza și mai mult. Consider că ar fi mai bine dacă ne-am manifesta apartenența identitară și culturală la spațiul românesc cu mai puțin zel, pentru că altfel am aprinde spiritele și alimenta românofobia.

Întrebam mai demult un coleg de serviciu, care provine dintr-o familie mixta ceho-germană, cum se identifică și mi-a răspuns că în general se consideră european, dar dacă e să luăm în calcul o anumită concurență la nivel global, atunci se simte german. M-a impresionat aceasta poziție, însă cel mai mult m-a marcat poziția unei colege, care, deși este vorbitoare de limbă rusă, avînd ambii părinți vorbitori de limbă rusă, dintre care tatăl este chiar născut în Rusia, iar mama originară din Bielarus, cu aproape toate rudele în Rusia, se consideră a fi bielorusă. Ce este interesant este că fratele ei, spre deosebire de ea, se consideră rus. Am întrebat-o de ce nu se consideră rusoaică și mi-a spus că s-a născut în Bielorus, și că are o altă mentalitate.

Observăm că percepția asupra identității poate fi diferită chiar și între frați, care în dependență de „gustul cognitiv” aleg identitatea pe care o consideră că îl/o reprezintă.

Cred că opțiunea identitară, care ne-ar ajuta să dezamorsăm această stare de divizare profundă etno-culturală, bine resimțită în societatea moldovenească, este identitatea europeană. Această identitate este una non-conflictuală și sunt sigur că indiferent de „rădăcinile” etnice ale cetățenilor Republicii Moldova - nimeni n-ar contesta faptul ca suntem cu toții europeni.