Moldova este afectată de pesticidele din era sovietică

În Moldova la suprafaţa solului au fost mii de tone de pesticide importate acum 30-40 de ani din fosta URSS. Pe parcursul ultimului deceniu echipa Ministerului Apărării a executat lucrări de reambalare, depozitare şi transportare a pesticidelor inutilizabile şi interzise în zeci de raioane. Şi asta datorită controlului Alianţei Nord-Atlantice la depozitele din ţară. Experţii atenţionează că descompunerea pesticidelor ajunse în mediu poate să dureze peste 200 de ani şi să afecteze zeci de generaţii umane.


*

Europa Liberă: Acută problemă ecologică la Tătăreşti, Străşeni. Pentru că nu au fost distruse la timp, resturile de pesticide dintr-un fost depozit de lângă sat rămân a fi o sursă de poluare a solului şi apelor din fântâni de mai bine de patruzeci de ani.

- „Este un sarai mare şi încă nu-i stricat, nu-i cărat de acolo. Lumea a mai luat cotileţ de acolo, ce-a mai luat şi s-a simţit că nu trebuia să ia.”

Europa Liberă: Cotileţul acela era îmbibat de otrăvuri.

- „Da. Pentru un sarai, pentru găini, pentru ceva aşa. Iată este mahala ceia, sunt afectaţi copiii. Şi de-acum se feresc, nici nu vor să facă case mai departe, că oamenii suferă de la aiasta.”

- „Şi noi avem loc de casă. Nu ştiu, o să ne construim, sau nu o să ne construim. Mi-i frică şi îl ţinem pentru furaj. Anul trecut a ars, nu ştiu cine i-a dat foc şi mirosea, şi pe sol a căzut aşa un strat alb.”

Valentina Ursu

Europa Liberă: Depuneri de la otrăvuri?

- „Şi nu e chiar bine, intoxicat. De pildă punem numai popuşoi, popuşoiul îl dăm la vite şi nu direct să-ş mâncăm noi.”

Europa Liberă: Da, dar mâncaţi laptele de la vacă.

- „Dar măcar se mai prelucrează. Lumea mai pune şi cartofi.”

Europa Liberă: Ca să scăpaţi de păduchi la găini cu ce le dădeaţi?

- „Cu dust le dădeam.”

- „Cu dust noi ne foloseam la păsări de dust. Chiar şi acum mai dau. Şi apoi asta tot e otrăvitor, da?”

- „Apoi tare e dăunător.”

- „E dăunător. Da.”

Europa Liberă: Şi apoi mâncaţi ouăle de la ele?

- „Da, mâncam.”

Europa Liberă: Gândacii de Colorado erau stropiţi cu dust?

- „Cu otravă de asta. Dar ce mâncăm noi, îndeobşte? De unde atâta rac şi atâta boală?”

Europa Liberă: Da apa care se consumă?

- „Tot aşa e poluată, cine o controlează în fântâni? Lasă în ceainic depuneri foarte mari.”

- „Un iaz alături este şi poate se mai scurgea şi în iazul acela. Pentru sănătatea omului asta e daună.”

- „E boală. Şi moarte. Foarte dăunător pentru lume.”

Europa Liberă: Cine trebuie să lupte cu aceste pesticide?

- „Primarul, alţi conducători.”

*

Europa Liberă: Constantin Josu, edilul localităţii, a declarat Europei Libere, că atunci când a fost construit depozitul era departe de sat. Dar acum, când Tătăreştii s-au lărgit, acesta este practic lângă casele sătenilor. Pentru a înlătura pericolul poluării solului şi apelor, administraţia locală ar avea nevoie de 300 de mii de lei, bani pe care nu-i are. Primarul e mulţumit că cel puţin o bună parte din aceste substanţe au fost deja transportate din comună.

Constantin Josu: „1.100 de kilograme au fost ambalate în speciale vase de plast-mass şi scoase şi cu ajutorul soldaţilor au fost încărcate în timp de două zile şi au fost duse la prelucrare în Franţa. Au rămas numai chimicalele, care au fost cu ambalajul deteriorat. Au fost foarte mari cantităţi. Noi am vărsat pe terenurile astea zeci de mii de tone, cum spunem noi, foarte multe tone de otravă. Trebuie să fie otrăvită apa, pentru că într-adevăr chimicale s-au vărsat foarte multe. Aici a fost biroul agronomului, alături era baia şi chimicalele cele mai contaminate au fost în colţ, în capătul acela.”

Europa Liberă: Văd acum aceste depozite sunt fără acoperiş. Le-a luat lumea pe acasă?

Constantin Josu: „Da, cu părere de rău foarte multe din materialele astea sunt prin sat. Asta e o mare boală pentru noi.”

Europa Liberă: Lumea s-a bucurat?

Constantin Josu: „S-a bucurat că a luat un căprior, a luat un cotileţ, dar ele sunt otrăvite pentru a le folosi şi o să simţim asta, pe urmă o să simţim.”

Europa Liberă: Şi ele au folosit unde? La construirea anumitor anexe în gospodărie?

Constantin Josu: „La diferite anexe în gospodărie, acolo, cred că pentru păsări, pentru purcei. Lumea, ştiţi cum e, neavând bani s-au folosit de momentul acesta să ia cotileţ şi alte bunuri, care au mai fost pe aici, căpriori, o grindă, o bucată de ardezie.”

Europa Liberă: Dar ele fiind îmbibate cu atâtea substanţe toxice, lumea nu-şi dădea seama că o ia pentru găina care va sta acolo şi după asta să o mănânci?

Constantin Josu: „Da, să o mănânci. Da, într-adevăr, foarte mare greşeală am făcut. Depozitele trebuiau demult lichidate, distruse şi îngropate undeva. Noi acum lucrăm asupra unui proiect, a unui sarcofag. Toate materialele de aici otrăvite, le vom îngropa într-un sarcofag, tot pe teritoriul satului, dar oleacă mai departe chiar şi de pădure, într-un loc mai puţin accesibil pentru populaţie. Şi locul va fi îngrădit. Altă modalitate nu este.”

Europa Liberă: Calitatea apei de aici, din sat, de la Tătăreşti care este?

Constantin Josu: „Lasă de dorit. Numai două fântâni care sunt potabile. Restul îs cu mulţi nitraţi datorită, vă spun, că s-au turnat foarte multe otrăvuri pe pământurile noastre, erbicide, pesticide fel de fel.”

Europa Liberă: Totuşi lumea a avut curaj să-şi construiască case aici, la câţiva metri.

Constantin Josu: „Credeam că degrabă se va rezolva problema asta. Dar vreau să vă spun că foarte greu se rezolvă problema asta, foarte mulţi birocraţi, care în loc să ne ajute ca să mutăm otrăvurile astea de aici, ne pun fel de fel de piedici, în detrimentul omului. Adică acolo va fi mai rău, pentru că şed materialele de sat, dar aici că e la 20 de metri de case, e foarte bine. Şi iată 20 de ani otrăvim satul cu depozitul acesta.”

Europa Liberă: Dar v-au bătut sătenii la uşă?

Constantin Josu: „Vecinii aceştia nu trece o lună de zile şi iarăşi vin, tot permanent: că aţi promis, ca să mutaţi. Ne vom strădui ca să le luăm, anul acesta cred că vor fi rezolvate problemele acestea.”

*

Europa Liberă: Cantităţi enorme de chimicale au fost stocate şi pe teritoriul raionului Ştefan Vodă. Fostul primar al satului Talmaza, Nicolae Grosu, aminteşte de problema pesticidelor inutilizabile şi interzise, stocate în mai multe gospodării ale localnicilor. Şi asta după ce ani buni aici au fost folosite în agricultura satului.

Nicolae Grosu: „Cu pesticide se prelucrau o mie de hectare de legume, de trei-patru ori se stropeau. Şi apoi 700 hectare de vie de patru-cinci ori. Şi apoi 250 de hectare de livadă, care se stropea de 15-16 ori pe vară. Astea sunt cantităţi mari, îs aproape la mia de tone, câte două depozite încărcate.”

Europa Liberă: Cât a avut de suferit lumea din satul Talmaza de pe urma folosirii acestor pesticide?

Nicolae Grosu: „Nu pot să spun cât au avut, dar ştiu una: majoritatea din cei care au lucrat atunci nemijlocit cu pesticidele ei nu-s în viaţă. Mecanizatorii pot să spun că aproape toţi. La vârsta de 45, 48, 50 de ani.”

Europa Liberă: Totuşi consecinţele au fost grave.

Nicolae Grosu: „Da.”

Europa Liberă: Cantitatea rămasă unde a ajuns?

Nicolae Grosu: „Oamenii şi-au luat pe la ei pe acasă. Depozitele s-au distrus complet, au luat piatra. Mai făcea o gojineaţă, mai făcea pentru păsări ceva. Unii se mai plângeau că i-au murit porcii, găinile mai chiorăsc. Depozitele astea de-acum rămâneau fără uşi. Cineva a mai luat de acolo şi le-au ascuns, ca să nu bată la ochi, că uite, bezhozeaistvenostii, ori cum se spune. Pe urmă când eu am fost consultant la realizarea Convenţiei Stokholm cu pesticidele, cu Ministerul Ecologiei şi am fost expert pe valea Nistrului de jos, toate pesticidele din toate cele 24 de localităţi au fost depozitate în unul din cel mai bun depozit din Tudora, ambalate în butoaie şi expediate. Armata Naţională au venit şi le-au luat. Dar acum avem nu departe de Talmaza şi-i tot în zona viitorului parc naţional, satul Grădiniţa, trei kilometri de la Talmaza. Acolo au depozitat raionul Căuşeni. Acuma nu demult oamenii au înconjurat depozitul, s-au dus la conducerea raionului să evacueze, fiindcă e dezordine peste tot locul. Se duce luptă, dar acolo le-au grămădit, depozitele de la marginea unei păduri.”

Europa Liberă: Până la urmă a fost şi rămâne a fi binevenit acest proiect, sprijinit de către Alianţa Nord-Atlantică, care a contribuit financiar la distrugerea, neutralizarea acestor pesticide.”

Nicolae Grosu: „Da, corect. Şi dacă ar mai fi finanţări. Fiindcă noi am reuşit, raionul Ştefan Vodă, dar dacă vecinii din Căuşeni încă mai au stocuri atât de mari şi lumea se deranjează, el încă nu-i complet realizat. Se cere o şcolarizare a proprietarilor de pământ.”

*

Europa Liberă: Chiar dacă nu poate fi concepută o agricultură modernă, intensivă şi eficientă fără utilizarea pesticidelor, acest lucru se impune cu atât mai mult, cu cât efectele lor nocive se regăsesc amplificate în organismul uman. Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov sugerează că o alternativă la utilizarea pesticidelor o reprezintă agricultura ecologică. Dar tot el insistă să amintească despre ceea ce a fost.

Vasile Bumacov: „Ceea ce a fost din trecut, când practic degeaba se aduceau aceste pesticide şi erau stocate aiurea şi nefolosite şi a creat această imagine stupidă că Moldova are soluri otrăvite. Şi la noi apar savanţi, care încep a spune la toată lumea că Moldova este otrăvită. Deci ,ai ,are prostie nu poate să existe. Da, au fost câteva depozite, acesta a fost un lucru prost din cauza sistemului sovietic. Fiindcă aceste pesticide, aceste otrăvuri erau livrate pe un preţ de nimic şi gospodarii care le acumulau şi nu le administrau, şi din cauza disciplinei proste ele se solidificau şi nu era posibil să fie folosite au adus prejudicii pe mici teritorii, unde au fost stocate. Dar uităm de acest lucru. Astăzi în Republica Moldova pesticidele, îngrăşămintele au un preţ foarte mare, producătorii agricoli nu-şi pot permite nici pe aproape să le stocheze undeva, să creeze probleme. Ele sunt administrate. Moldova nu administrează nici a treia parte, nici a patra parte din ceea ce în alte ţări se face.”

Europa Liberă: Eu am mers în Moldova profundă şi astăzi omul de la ţară încearcă cu dust să se dezbaiere de păduchi la găini. Cu dust să scape de gândacul Colorado, adus în cantităţi mari încă de pe vremuri.

Vasile Bumacov: „Păi este datoria noastră, că nu poţi să-i pui câte un poliţist la fiecare ţăran, care nu e şcolarizat.”

Europa Liberă: Au butoaie în care păstrează brânză, murătură.

Vasile Bumacov: „După ce scot chimicalele pun şi fac murături. D-apoi la noi într-un raion, după ce aceştia de la NATO ne-au ajutat şi am colectat toate pesticidele şi le-am ambalat în butoaie de plastic de 300-400 de kilograme, ce credeţi că s-a întâmplat? Au venit, le-au descărcat şi le-au furat butoaiele şi le-au dis acasă ca să pună murături. Nimeni nu putea să înţeleagă ce s-a întâmplat acolo - cum aşa este posibil? Ce poţi să faci împotriva unei prostii care nimeni nici nu-şi închipuie că este posibil? Deci trebuie să lucrăm. Şi este datoria şi a Dumneavoastră, nu numai a noastră, ca să educăm aceşti oameni că nu se poate acest lucru de tolerat. Nu este bine atunci când sunt preparate inofensive, care se pot folosi şi ele îşi pierd acţiunea peste o perioadă de timp, ca noi să folosim la sigur lucruri dăunătoare sănătăţii.”

*

Europa Liberă: Locotentent-colonelul Mariana Grama, şefa Secţiei ecologie şi protecţia mediului din cadrul Ministerului Apărării, spune că pe teritoriul Republicii Moldova mai există încă aproape şase mii de tone de pesticide, pentru evacuarea şi distrugerea cărora deocamdată nu există fonduri. Ea însă dă asigurări că Ministerul Apărării poartă în prezent negocieri cu diferiţi subiecţi internaţionali, care să susţină lichidarea deşeurilor de pesticide.

Mariana Grama: „Planificăm să fie evacuate pe parcursul anului 2012 circa 1 269 de tone cu suportul Alianţei Nord Atlantice şi 200 de tone cu suportul Agenţiei Republicii Cehe pentru dezvoltare.”

Europa Liberă: Acum se cunoaşte foarte exact cantitatea rămasă de pesticide pe teritoriul Moldovei?

Mariana Grama: „Nu. Cantitatea de pesticide în Republica Moldova este foarte greu de a o determina, deoarece multe stocuri de pesticide sunt înhumate. Aceste locuri pot fi descoperite doar la executarea unor lucrări. Plus o mulţime de încăperi în procesul de privatizare au fost abandonate. Nu s-a găsit acel gospodar care să inventarieze toate teritoriile, sau să aibă acces liber la toate aceste încăperi ca să se convingă mai sunt stocuri de pesticide sau nu. Ministerul Apărării are circa 40 de adresări de la administraţia publică locală cu privire la depistarea noilor cantităţi de deşeuri de pesticide. Deci, noi nu vorbim de acele pesticide care au fost confiscate la vamă sau care au fost falsificate. Noi vorbim strict de deşeurile de pesticide încă din perioada sovietică aduse pe teritoriul Moldovei.”

Europa Liberă: Doamnă Grama, dar cineva ar putea să-şi pună o întrebare firească - de ce Ministerul Apărării se ocupă de acest proces? Există Ministerul Ecologiei, sunt administraţiile publice locale.

Mariana Grama: „Este chiar şi o onoare pentru încrederea care a fost dată Ministerului Apărării pentru a fi implicat în soluţionarea problemei securităţii de mediu. Ca rezultat al întrevederii ex-preşedintelui Republicii Moldova cu secretarul general al NATO au fost menţionată solicitarea asistenţei de la Alianţa Nord Atlantică pentru a distruge aceste stocuri de deşeuri de pesticide. Fiind Alianţa Nord Atlantică cu caracter militar, totuşi fiind mai aproape de Ministerul Apărării după sarcini, după responsabilităţi, după termenii de executare, după limbajul de vorbire, a fost mai eficient să cooperăm pentru a realiza misiunea cu succes. Mai avem de evacuat 1 949 de tone de pesticide, avem de remediat locurile contaminate, acele depozite abandonate - 424. Mai avem alte teritorii, circa de o mie terenuri, unde s-au pregătit soluţiile pentru tratarea terenurilor agricole, care tot unt contaminate cu pesticide şi tot prezintă un pericol iminent pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu. Şi mai avem de evacuat şi de distrus încă alte patru mii tone de pesticide, care de fapt sunt înhumate la poligonul de păstrare din satul Cişmichioi. Este regiunea Găgăuziei. Acest poligon este amplasat la 5 şi 10 kilometri de hotarele cu România şi Ucraina, sunt 5-10 kilometri de râul Prut şi bazinul dunărean de jos, care de fapt totul duce în bazinul Mării Negre. Este dificil pentru Republica Moldova să distrugem aceste stocuri, nu avem capacităţi tehnice pentru incinerare, de aceea ele se exportă şi se duc în ţara care are capacitate.”

Europa Liberă: Şi unde sunt evacuate?

Mariana Grama: „De exemplu în perioada 2007-2008 au fost evacuate circa 1 300 de tone de pesticide în Franţa, în cadrul unui proiect finanţat de către Banca Mondială şi Fondul Global de Mediu - management şi distrugerea poluanţilor organici persistenţi.”

Europa Liberă: Numai Franţa a fost ţara de destinaţie unde plecau aceste pesticide?

Mariana Grama: „Da, numai Franţa. La moment este un proiect în demarare, în temeiul memorandumului de înţelegere încheiat între Ministerul Mediului şi Agenţia Republicii Cehe pentru dezvoltare, care prevede distrugerea a încă 200 de tone de pesticide şi ele vor fi distruse deja în Germania.”

Europa Liberă: A perceput pericolul acestor pesticide populaţia?

Mariana Grama: „Cu regret - nu.”

Europa Liberă: Acolo unde sunt depozite, mergeţi şi este mult mai uşor să supravegheaţi, să aveţi un control asupra felului cum sunt ele ori evacuate, ori distruse. Dar populaţia care a dus acasă saci întregi, butoaie cu pesticide cum îi depistaţi? Cine vă spun adresele unde trebuie să mergeţi?

Mariana Grama: „Este o problemă doar atunci, când se depistează involuntar la efectuarea lucrărilor de construcţie, se descoperă nişte sarcofaguri ilicite, locuri unde au fost cândva, în perioada sovietică înhumate aceste stocuri de pesticide. Sau se depistează la momentul vânzării terenurilor agricole şi încăperi. Împreună pot fi depistate şi nişte stocuri de pesticide în aceste încăperi. O altă problemă este că însăşi populaţia fiind ca cota parte a acestor depozite de pesticide, şi le iau acasă materialele de construcţie, care îşi construiesc coteţe. Avem cazuri chiar când populaţia social vulnerabilă îşi repară casele de locuit cu materialele de construcţie, care de fapt sunt contaminate. Şi ca rezultat avem creşterea numărului de populaţie, care este afectată şi este îmbolnăvită.”

Europa Liberă: De ce nu conştientizează acest pericol moldoveanul?

Mariana Grama: „Cu regret a rămas mentalitatea sovietică: dacă tăticul a lucrat cu dust şi el este viu până în prezent, cred că nu este nici un impact asupra noii generaţii, ceea ce nu este corect. Cazurile de cancer. De ciroză, maladiile degradării mentale, acesta şi este un impact, se transmite din generaţie în generaţie. S-a făcut un studiu, s-a identificat că în perioada sovietică că circa peste 110 tipuri de pesticide au fost importate în Republica Moldova şi utilizate în agricultură, dintre care 49 de compuşi sunt de fapt interzişi, s-au restricţionat utilizarea în agricultură din cauza că sunt toxici, sunt persistenţi şi se transmit în timp.”

Europa Liberă: Cazuri aşa mai răsunătoare pe care le-aţi putea sonoriza la microfonul Europei Libere?

Mariana Grama: „Recent, este cazul satului Calfa, raionul Anenii Noi, un gospodar a procurat nişte încăperi pentru păstrarea maşinilor, ateliere de lucru. Întâmplător într-o încăpere a fost găsite aproximativ trei tone de pesticide. La circa doi metri de acest depozit deja este o casă de locuit. A fost suspect pentru administraţia publică locală, inclusiv pentru doamna primar din satul Calfa, că familia respectivă a decedat de cancer. Şi o altă problemă este că la 10 metri de această încăpere este sonda arteziană, din care se alimentează întregul sat cu apă potabilă. La circa 200-500 de metri este un centru de plasament pentru bătrâni. Şi doamna primar s-a adresat către un şir de ministere cu solicitarea de a acorda o asistenţă de evacuare a acestor stocuri de pesticide. Până în prezent Ministerul Mediului nu a putut identifica aceste surse financiare pentru a evacua aceste stocuri de pesticide.”

Europa Liberă: Aceste cazuri servesc drept lecţii pentru alte gospodării, pentru alte persoane?

Mariana Grama: „Noi am avut două cazuri, la care nu le-am putu găsi soluţie. În raionul Ialoveni şi în raionul Ungheni - două depozite centrale raionale de fapt nu au fost desemnate de către preşedinţii de raioane, dar au fost desemnate de către Ministerul Apărării şi până în prezent aceste stocuri se află pe teritoriul Ministerului Apărării. Din raionul Ialoveni, raionul Anenii Noi, în Dănceni şi avem alt caz în Ungheni.”

Europa Liberă: Deocamdată Moldova rămâne pe lista ţărilor unde pericolul e destul de mare.

Mariana Grama: „Este destul de mare şi aceasta este confirmat de înşişi organismele internaţionale.”

*

Europa Liberă: Locotenent-colonelul Diana Grădinaru, ofiţer pentru relaţii cu publicul în cadrul Marelui Stat Major, spune că militarii Armatei Naţionale vor continua să lupte cu pesticidele sovietice.

Diana Grădinaru: „Îmi amintesc foarte bine un caz concret din raionul Orhei, satul Trebujeni. Atunci când militarii lucrau în cadrul acestui proiect, de noi s-a apropiat un locuitor al satului, care pe timpuri lucrase la acest depozit. Zicea că mulţumim armatei că a venit să ia otrava asta din sat, pentru că oamenii nu-şi dau seama în ce pericol îşi pun propria sănătate. Pentru că mulţi din ei luau materiale de construcţii de la acest depozit, îşi construiau acasă anumite acareturi. Ei nu-şi dădeau seama ce pericol au aceste materia de construcţii asupra sănătăţii.”

Europa Liberă: Alte cazuri?

Diana Grădinaru: „Majoritatea locuitorilor ei îşi tratau animalele cu dust, dar ei nu cunoşteau, nu ştiau care este impactul acestui dust asupra sănătăţii lor.”

Europa Liberă: Omorând păduchii găinilor, ei mâncau carnea de găină intoxicată.

Diana Grădinaru: „Da. Şi omorând păduchii copiilor, ca să vorbim în termeni mai simpli, pentru că şi asta era o problemă foarte importantă, sau să zic persista această problemă.”

Europa Liberă: Acum se schimbă mentalitatea?

Diana Grădinaru: „Noi încercăm să sensibilizăm opinia publică prin realizarea acestui proiect, să le vorbim despre impactul asupra sănătăţii. Şi eu sper foarte mult ca prezenţa militarilor în aceste localităţi, mediatizarea pe larg a acestui subiect şi nu numai de Ministerul Apărării, dar a tuturor ministerelor care sunt implicate în realizarea proiectului - Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, ca împreună să ducem o muncă pentru a încerca să rezolvăm această problemă.”