„Incepînd din acel moment, studenții s-au uitat la mine cu mare reproș... Din cauza mea rataseră un scoop jurnalistic major!...”
Toata lumea a auzit, din copilărie, mitul despre cantina, sau restaurantul, care își hraneste in mod criminal clienții cu carne de câine sau de pisica. M-am confruntat pentru prima oară cu acest mit acum citiva ani, cind predam jurnalismul la Kabul, in Afganistan, unde beneficiam si de un post de radio pe care difuzam reportajele studenților.
Mi-au venit intr-o zi, foarte porniti si indignati, vrînd sa faca un reportaj despre o revolta studenteasca dintr-un alt oras, Jelalabad, unde, ziceau ei, se descoperise ca la cantina Universitatii se gateste in mod regulat carne de câine. Voiau sa faca interviuri prin telefon cu studentii de acolo pentru a denunta aceasta situatie. Cica un student la medicina ar fi recunoscut, dupa forma unor oase, ca era carne de caine, iar nu de oaie sau vita, cum trebuie sa manance un bun musulman silitor.
Ocazia de a demonta un asemenea mit absurd era prea buna, asa ca i-am pus sa rationeze. Citi studenti invata acolo? Intre 2.000 si 3.000, dintre care majoritatea mananca zilnic la cantina.
Perfect... Cam cati caini ar trebui injunghiati zilnic pentru a hrani atata popor? Pai... citeva zeci, daca nu chiar citeva sute, daca ne gandim ca maidanezii afgani nu sint tocmai dolofani.
Haideti atunci sa ne gandim ce infrastructura complicata ar trebui sa aibã administratorii cantinei studentesti pentru a duce la capat zilnic si in ascuns o asemenea actiune miseleasca: comandouri nocturne de hingheri silentiosi; oameni - musulmani - dispusi la orice pentru un castig marunt, capabili sa disece caini noapte de noapte si invingandu-si permanent sila naturala si religioasa; o modalitate abila de a scapa zilnic, nedetectati, de blanurile, pieile si scheletele acuzatoare; totul intr-un oras cu electricitate capricioasa, plin de spioni si turnatori, unde nu te poti ascunde nici macar ca sa fumezi o tigara, d-apoi sa hacuiesti zilnic si tacut haite de maidanezi; toate astea intr-o tara unde carnea de animal curat costa nimica toata la piata.
Evident, odata etalata atat de rece, situatia le-a aparut asa cum era: absurda si implauzibila. Subiectul a fost abandonat si nu s-a difuzat, altfel decit ca o stire ce mentiona o manifestatie a studentilor cauzata de niste rumori. Dar seara, pe agentiile straine, s-a anuntat in mod foarte serios ca in cantina studenteasca din Jelalabad, in Afganistan, se serveste carne de caine... A doua zi, si dupa aceea, studentii s-au uitat la mine cu mare repros... Din cauza mea ratasera un scoop jurnalistic major!...