Am citit cu un mare interes scrisoarea-manifest a lui Vladimir Putin intitulată: „Россия сосредотачивается – вызовы, на которые мы должны ответить”. Impresia care mi-a lăsat-o este că puțin îl preocupă protestele opoziției și societății civile, pe care le tratează într-o manieră superficială. După un preambul electoral expres, a abordat două aspecte: primul - unde se află și încotro merge Rusia, iar al doilea a fost rolul și locul Rusiei în dezvoltarea globală.
M-a surprins stilul de prezentare, în care autorul textului operează nu cu ani, ci cu decade întregi, încercînd să scoată în evidență anumiți parametri macro, care demonstrează o oarecare evoluție. În multe din comparațiile sale drept punct de referință au servit anii ’89-’90, perioada cînd Uniunea Sovietică a cunoscut cel mai „înalt” punct în dezvoltarea sa. Chiar dacă acest lucru este convenabil, întrucît oferă posibilitatea ca lucrurile prezentate să devină mai ilustrative, folosirea excesivă a acestui punct de referință demonstrează contrariul și anume că Rusia încă nu se poate rupe de realitatea sovietică, iar „rubla” sovietică este moneda cea mai populară în care rușii își contabilizează și depozitează amintirile, realitățile prezente și aspirațiile.
Dacă liderii ruși urmăresc și își doresc cu adevărat o creștere economică palpabilă, atunci ar trebui să renunțe la această abordare decadentă și să prezinte realitățile din 2012 în raport cu anii 2008-2009 pe care-i califică drept „pierduți” în efortul lor de a lupta cu această criză financiară. Altfel nu se amăgesc decît pe sine, iar rezultatele prezentate sunt puțin relevante.
Cînd ajunge să-și justifice participarea în alegerile prezidențiale din 4 martie curent, Vladimir Putin apelează la argumente „afective” amintind de conflictul din republica cecenă din 1999. Odată ce pericolul de atunci a fost depășit „cu bine” și nu mai există asemenea riscuri, de ce n-ar avea încredere în alți politicieni care să ocupe fotoliul de președinte? Oare atunci cînd a vorbit despre lipsa de încredere între cetățenii ruși s-a referit și la sine?
Putin va rămîne negreșit în istorie ca unul din cei mai puternici președinți pe care i-a avut vreodată poporul rus și nimeni niciodată nu va îndrăzni să-i minimalizeze meritele în fortificarea statalității rusești. Totodată, chiar dacă timpul în Rusia se scurge altfel decît în restul lumii, citatul lăsat drept moștenire de către cronicarul Miron Costin rămâne valabil și în cazul lui Putin: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii.”