Sînt cîţiva ani deja de cînd unii îl vedeau pe Mihai Răzvan Ungureanu drept un posibil candidat la preşedinţie, un potenţial succesor al lui Traian Băsescu.
Iată că preşedintele Băsescu s-a hotărît să scoată asul din mînecă: l-a numit în funcţia de prim-ministru pe Mihai-Răzvan Ungureanu. Intelectual briliant, fost ministru de externe, Ungureanu a fost o prezenţă foarte discretă în ultimii ani, explicabilă prin faptul că a ocupat funcţia de director al Serviciului de Informaţii externe, unde a fost numit tot de Traian Băsescu. Dar schimbările la vîrf nu se opresc aici: niciunul dintre miniştrii democrat-liberali din guvernul Boc nu va mai face parte din guvernul Ungureanu, în care vor intra oameni tineri, din eşaloanele doi şi trei ale partidului. Totul e menit să dea o impresie de dinamism, de pragmatism şi de eficienţă.
Opoziţia a sesizat, fireşte, pericolul şi l-a atacat vehement, mai ales prin vocea liderului liberal Crin Antonescu, pe noul premier, etichetat drept marionetă a preşedintelui. În fapt, liberalii şi social-democraţii au reluat, cu aceeaşi agresivitate vocală, cererile binecunoscute: alegeri anticipate şi demisia lui Băsescu.
Rămînem, aşadar, într-un punct mort? Lucrurile sînt mai complicate. Cu fiecare zi care trece, perspectiva de a devansa alegerile parlamentare din noiembrie e tot mai puţin probabilă. Pînă una-alta, noul guvern va trebui să treacă prin parlament, ceea ce nu e simplu, dată fiind greva parlamentară a opoziţiei. Admiţînd că va trece, îi rămîne puţin timp pentru ca lumea să perceapă că s-a produs realmente o schimbare. La alegeri anticipate, partidele din coaliţia de guvernămînt ar avea scoruri foarte mici; în noiembrie, ar mai avea o şansă, cu condiţia, repet, a unei schimbări de imagine.
Oricum am întoarce-o, guvernul Ungureanu pare sortit să fie un guvern cu o viaţă scurtă. De ce a acceptat, oare, Mihai-Răzvan Ungureanu această misiune ingrată? Sînt cîţiva ani deja de cînd unii îl vedeau drept un posibil candidat la preşedinţie, un potenţial succesor al lui Traian Băsescu. Ce se va întîmpla dacă guvernul Ungureanu va fi un eşec? Nu a intrat cumva Mihai-Răzvan Ungureanu prea devreme în arenă, asumîndu-şi nişte riscuri inutile? Sau flerul, capacitatea sa de adaptare, dovedite în mai multe rînduri, vor funcţiona şi de data aceasta?