Istorii de familie în satul Baraboi, Dondușeni...
Tatiana Zubatai, este numele femeiei care a dat viata tripletilor. Ei, insa, sunt tripleţii bunicilor, chiar dacă au mamă şi tată, părinţii acestor trei bebeluşi - Adriana, Adrian şi Andrieş, nu-s aici în satul Baraboi din Donduşeni. I-au lăsat în casa bunicilor încă de pe când aveau doar două săptămâni. Iar peste câteva zile copilaşii vor împlini un an şi două luni. Mama lor este bunica Claudia Mata.
Claudia Mata: „Mămica s-a dus. Ne-a lăsat, s-a dus la satul ei, Lazărenii Vechi, raionul
Europa Liberă: Ce mâncare le faceţi?
Claudia Mata: „Şi borşişor, şi cartofele. Toată mâncarea mănâncă, căşuţe.”
Europa Liberă: Şi staţi aici, în cămeruţa asta?
Claudia Mata: „Da. În camera asta stăm, vreo 16 metri.”
Europa Liberă: Şi e şi mama Dumneavoastră?
Claudia Mata: „Asta e mama mea.”
Europa Liberă: Tatăl copilaşilor unde e?
Claudia Mata: „S-a dus după dânsa.”
- „Ea a rămas cu trei copii.”
Europa Liberă: Aţi putea să-i daţi la o casă de copii?
Claudia Mata: „Nu, nu. Eu să fi vrut să-i dat, eu îi dam de la două săptămâni. Ea mai are copii din alte căsătorii, noi n-am ştiut. Şi toţi îs aşa lepădaţi şi împrăştiaţi. Numai o fetiţă, care e clasa întâia o ţine cu dânsa. Dar ceilalţi…”
Europa Liberă: Dar câţi copii ar avea de toţi?
Claudia Mata: „Opt copii. Ceilalţi n-am ştiut că nu-s ai mei. Aiştia îs ai mei.”
Europa Liberă: Adică ce înseamnă? Aiştia îs ai Dumneavoastră?
Claudia Mata: „Că-s de la feciorul meu, dar ceilalţi nu-s de la fecior. Când a venit la noi, n-am ştiut noi că are ea copii şi i-a lăsat.”
Europa Liberă: Care vă sunt nevoile cele mai mari?
Claudia Mata: „Lor le trebuie în primul rând şi un detergent ca
Europa Liberă: Trebuie curaj din partea Dumneavoastră, să ai grijă de aceşti tripleţi. Au vârsta de?
Claudia Mata: „Un an şi două luni degrabă o să aibă. Mama când a venit la Anul Nou nu le-a adus o prăjitură, o bomboană. Şi ei se uitau la dânsa ca la un străin. N-o cunoşteau.”
Europa Liberă: Dar aveţi un singur fecior?
Claudia Mata: „Doi feciori. Şi aista e lângă mine, care mă ajută. Aista mai mult ca tata lor.”
Europa Liberă: Deci, al doilea fecior e mai mult decât tată?
Claudia Mata: „Da, el are grijă de dânşii mă ajută.”
Europa Liberă: V-aţi asumat Dumneavoastră rolul de tătic în lipsa fratelui?
Claudia Mata: „Nu mi-am asumat rolul de tătic, dar cum sunt nepoţii mei, eu cu ce pot cu aceea îi ajut. Dacă a lăsat trei copii în casă şi s-a dus cu dânsa, cum poate aşa ceva să facă - să lase trei copii în casă să se ducă? Nici animalul nu lasă copilul lor şi să se ducă pe dealuri.”
Claudia Mata: „Nici un animal nu-şi leapădă puii, chiar cât de frig, cât de greu, aşa îi târâie cu gura, îi încălzeşte, îi hrăneşte. Dar ea nu se gândeşte la asta. Ea se gândeşte că m-a lăsat pe mine, eu am să răspund de dânşii.”
Europa Liberă: De fapt, îl învinuiţi pe fecior că s-a căsătorit cu ea?
Claudia Mata: „Da, de ce trebuie să umblăm din urma ei ca să o impunem să crească copiii. Lasă că noi o să-i creştem pe dânşii.”
Claudia Mata: „Nu la un pahar de vorbă. Am discutat şi fără de pahar. El zice că vrea să o aducă pe dânsa, să trăiască cu dânsa. Eu zic: dar pentru ce să o aduci pe dânsa, dacă ea a lăsat copii ăştia de la două săptămâni?”
*
Europa Liberă: Doamnă Viorica Ionisie, sunteţi asistent social, ce ne puteţi spune despre istoria acestei familii?
Viorica Ionisie: „Până la naşterea copiilor era o familie problematică.”
Europa Liberă: Mama lor e o femeie degradată?
Viorica Ionisie: „Am văzut că i-a mers, cred, cu ceilalţi copii. Mai are încă cinci copii. Trei copii sunt daţi în casă de tip familial în raionul Sângerei, la un preot. Încă o fetiţă era elevă la liceul nostru. Erau probleme şi cu fetiţa, că o luase şi nu era şcolarizată.”
Europa Liberă: Credeţi că mama acestor copilaşi mai poate să revină la ei?
Viorica Ionisie: „Inima mea ca femeie nu se îndură ca să le iau drepturile părinteşti, căci ce urmează? În judecată şi depravare din drepturile părinteşti şi ale mamii şi ale tatălui pentru aceea că nu-şi asumă obligaţia de a răspunde pentru creşterea copiilor, pentru educaţia copiilor, pentru întreţinerea materială.”
Europa Liberă: Ce viitor au aceşti bebeluşi?
Viorica Ionisie: „Oh, nu ştiu ce viitor. Vreau să cred un viitor bun pentru copii, pentru că numai când întind mânuţele ţi se rupe inima şi sufletul de jale. Bunica e optimistă şi de fiecare dată când vin, îmi spune: doamnă, eu nu-i dau, măcar să fie ce n-o fi. Bunica este o mamă bună, şi o gospodină bună. Şi îngrijeşte foarte bine de copii.”
*
- „Rămân cu dânşii în paza Domnului şi am obligaţia şi sufletul meu ca să-i cresc mari, să-i dau la şcoală.”
*
Europa Liberă: Liliana Palihovici, vicepreşedinta Parlamentului, este cea pe care această dramă din familia Mâţă a sensibilizat-o.