Săptămîna trecută, majoritatea țărilor UE au căzut de acord asupra instituirii unui tratat fiscal european. Această veste mi-a amintit de un discurs al preşedintelui ceh de anul trecut ţinut la un forum care aborda criza economică. Vaclav Klaus spunea atunci că nu poţi lupta cu această criză economică la nivel de uniune fără a avea fiscalitate şi instituţii fiscale comune.
Am rămas surprins de faptul că anume acum cînd această idee era gata să fie materializată în UE, Cehia a fost una din cele două ţări care şi-au exprimat rezerve față de tratat, cealaltă fiind Marea Britanie.
Presa germană a reacţionat la rezervele exprimate de cehi, iar titlurile cele mai sonore au fost că decizia luată la Praga s-ar putea întoarce ca un bumerang împotriva cehilor şi că Cehia păşeşte spre izolare europeană. Primul-ministru ceh Petr Nečas a motivat decizia prin faptul că aderarea la acest pact nu aduce vreun beneficiu ţării sale, dar a lăsat să se înţeleagă că țara sa ar putea adera în viitor.
Am discutat cu cîțiva cehi despre acest tratat și opinia lor rezonează în mod surprinzător cu cea a premierului. Mi-au spus că aderarea la acest tratat nu ar aduce beneficii Cehiei, întrucît țara lor încă nu face parte din uniunea „monetară” europeană. Iar unul dintre ei mi-a spus că țara lor nici n-ar trebui să facă parte din UE, pentru că nu este de acord cu restricțiile economice impuse de UE. Unele dintre aceste restricții se referă, de exemplu, la limitarea cantității de produse alimentare pe care Cehia are voie sa le producă.
Ministrul ceh al Finanțelor, Miroslav Kalousek, anunța în toamna anului trecut o creștere economică de 2% pentru 2012, iar la sfîrșit de ianuarie 2012 prognoza ministerului ceh s-a redus la doar 0.2%.
Postura Cehiei de „rebel” în cadrul UE ar fi putut să-i aducă careva avantaje pe vreme de creștere economică, însă pe vreme de criză economică, această neconformare europeană ar putea să-i aducă mai multe pagube decît cîștiguri.