Lipsa de opțiuni atractive din partea candidaților stîngii, conservatorismul unora și excentricitatea altora, fac liderii acesteia puțin viabili în ciuda atracției pe care o reprezintă stînga în Rusia actuală.
Potrivit sociologilor ruși, o mare parte a electoratului Rusiei alunecă treptat spre stînga. Și totuși, de ce nu au obținut rezultate mai bune în alegeri partidele de stînga? Corespondentul Europei Libere, Tom Balmforth s-a aplecat asupra subiectului la Moscova, - într-o relatare rezumată aici de Victor Eskenasy - luînd pulsul printre alegători de stînga ajunși la o vîrstă mai matură:
In vîrstă de 31 de ani, Evgheni, unul din alegătorii intervievați de corespondentul postului nostru de radio, amintea că în anii 1990 a sprijinit Partidul Comunist, devenind ulterior dezamăgit de lipsa de harismă și culoare a liderului acestuia, Gennadi Ziuganov. Prezent în politica rusă de decenii, Ziuganov candidează acum pentru a patra oară la președinție.
„Nu știu, nu o pot afirma cu siguranță - spune Evgheni. Nu pare să fie tipul de lider pentru care m-aș duce să votez.” Ezitările tînărului alegător le reflectă pe cele ale întregului electorat de stînga, care, potrivit sociologilor, constituie partea leului printre alegătorii din Rusia. Analiștii sînt de părere că există o deconectare, ce sare în ochi, între electoratul înclinat spre socialism, ce favorizează o intervenție masivă a statului în economie și o rețea puternică de asigurări sociale, și lipsa de opțiuni atractive din partea candidaților de stînga.
Serghei Mironov, liderul grupării de centru-stînga „O Rusie Justă” este pătat de reputația sa de conducător al unui partid „al opoziției de buzunar”, legat de Kremlin. Iar Udalțov, din „Frontul de Stînga” este considerat prea radical și excentric pentru a fi viabil electoral.
Conștient de simpatiile de stînga ale electoratului, primul ministru și candidatul prezidențial Vladimir Putin și-a accentuat campania pe teme populiste, promițînd măriri ale cheltuielilor sociale și salarii mai mari pentru angajații statului. Sociologul Boris
„La un moment dat - spune Kargalițki - un partid de stînga se va naște, dar numai atunci cînd va fi capabil să se debaraseze de actuala stîngă; fiindcă la ora actuală, unul din cele mai mari obstacole în calea stîngii sînt înseși grupările și formațiunile de stînga, care blochează complet dezvoltarea de această parte a spectrului politic.”
In această conjunctură, în alegerile parlamentare din decembrie, comuniștii au cîștigat o cantitate din voturile de protest împotriva „Rusiei Unite”, ocupînd un loc doi cu aproape 20% din voturile exprimate. Succesul lor nu a fost neapărat o surpriză, spun
„Dacă stînga este considerată drept purtătoarea adevărată a ideilor socialiste, conform noțiunilor sovietice de socialism, atunci comuniștii le reprezintă în modul cel mai popular în sînul populației și printre elite. Cred că opiniile dominante aici sînt, fără dubiu, de stînga.” Dar, în ciuda acestei constatări, comuniștii nu s-au arătat capabili să-și extindă electoratul. Soluția ar putea fi transformarea într-un partid social democratic modern, dar Ziuganov preferă să pedaleze pe nostalgia față de Uniunea Sovietică.
Un alt analist al lumii ruse, Mark Galeotti, profesor la New York University, spune că acest fapt împinge partidul lui Ziuganov spre irelevanță poltică, în ciuda statutului lui de cea mai largă forță de
Rămîne formațiunea lui Mironov, „O Rusie Justă”, care a demonstrat recent un oarecare potențial de a deveni o forță de centru-stînga. Partidul a fost creat în 2006, ca o alternativă pro-Kremlin la comuniști și a cîștigat 7,74% din voturi în alegerile pentru Duma de Stat. Ulterior, formațiunea a început să se
Așa că, deocamdată, o alternativă viabilă la Vladimir Putin și sistemul său nu pare se întrevadă cu adevărat.