„O tactica” pentru ca România sa fie primita în Schengen?
Romania ca ţara a Uniunii Europene şi-a exprimat opoziţia faţă de deschiderea negocierilor de aderare ale Serbiei la Uniunea Europeană. Bucureştiul susţine că doreşte îmbunătăţirea condiţiilor de educaţie şi de reprezentare pentru romanii din Voivodina. Sabina Fati a aflat mai multe despre aceasta mişcare a diplomaţiei romane:
Pina miine dimineata Protocolul privind drepturile minoritatii romane din Serbia ar putea fi semnat de cele doua parti, dupa cum ne-au declarat surse din apropierea negocierilor. Romania a conditionat candidatura Serbiei la Uniunea Europeana de garantii clare privind tratamentul celor peste 200 de mii vorbitori de limba romana din sudul Dunarii.
Decizia Romaniei de a pune veto inceperii negocierilor de aderare a Serbiei la Uniunea Europeana a fost brusca si neasteptata. O adevarata lovitura de teatru gindita de diplomatia de la Bucuresti care ar putea obtine un beneficiu dublu in urma acestei miscari: pe de o parte s-ar putea mindri ca ocrotitoare a romanilor din afara granitelor, iar pe de alta parte ar putea cere in schimbul sustinerii candidaturii Serbiei, deschiderea totala a portii pentru aderarea la Schengen. Ar fi vorba deci de cedarea Bucurestiului fata de Belgrad si de cedarea Olandei care se opune inca aderarii Romaniei la spatiul de libera circulatie. Aceasta interpretare este o speculatie, pe care accepta, insa, sa o discute diplomati cu state vechi la Bruxelles. Oficialii Ministerului Roman de Externe resping jocul dublu, care ar putea fi validat pe de alta parte chiar de schimbarea agendei de lucru a sefilor de stat si de guvern care se intilnesc miine la Bruxelles, prin introducerea pe ordinea de zi alaturi de candidatura Serbiei la Uniunea Europeana si problematica Schengen.
Este o pozitie fara precedent a Romaniei in peisajul european: o tara perceputa pina acum ca fiind fara prea multe opinii sau pretentii si care a acceptat la aderare toate conditiile impuse de la Bruxelles. Ministrul roman al Mediului Laszlo Borbely a explicat felul in care Romania a blocat Serbia, fara sa o fi avertizat inainte sau fara sa fi discutat acest lucru cu partenerii europeni ca fiind „o tactica” pentru ca Romania sa fie primita in Schengen. Oficialul de la Bucuresti a argumentat ca „e bine uneori sa mai arati si pisica” ca sa se inteleaga ca „Romania e a saptea tara ca marime din Uniunea Europeana”.
Romania a reusit sa impuna la reuniunea de ieri a ministrilor europeni de externe o recomandare catre liderii statelor Uniunii Europene privind acordarea statutului de candidat pentru Serbia doar in conditiile instituirii in paralel a monitorizarii drepturilor minoritatilor nationale din aceasta tara. Seful diplomatiei romane, Cristian Diaconescu a spus ca Protocolul dintre Bucuresti si Belgrad in aceasta chestiune este convenit „in proportie de 95-96 la suta” si ca documentul prevede „neamestecul statului in dreptul romanilor de a-si defini propria identitate”, dar si celelalte drepturi standard, libertate etnica, religioasa, dreptul de a-si folosi limba maternal, sprijin din partea Belgradului pentru chestiuni institutionale, cum ar fi scolile si bisericile. Oficialii romani se pling ca minoritatea romana din Serbia este separata artificial intre romani, majoritatea locuitori ai Voivodinei si vlahii din Valea Timocului care sint mai defavorizati, dar care nu-si recunosc originea romana
In istoria traditia diplomatica autohtona se spune adesea ca Romania are doi buni vecini Serbia si Marea Neagra, de aceea atacul dur la adresa Belgradului este considerat neprietenos, mai ales ca Bucurestiul este una dintre cele cinci capitale europene care nu recunoaste independenta Kosovo. Merita amintit ca este a treia oara in ultimii 20 de ani cind Bucurestiul dinamiteaza relatiile cu Serbia dupa ce in 1992 a acceptat impunerea embargoului ONU si dupa ce in 1999 a permis survolarea spatiului autohton de catre aeronavele americane inainte de bombardarea Belgradului si a podurilor de peste Dunare. Totusi este prima data cind o face pe cont propriu, pentru propriul folos si nu pentru o cauza internationala.