Numind la conducerea SIE pe Teodor Meleșcanu, 71 de ani, președintele a ales experiența funcționarului obedient, bun executant și hârșit în birocrația puterii.
Cu abilitatea și șiretenia știută, atribute ale politicianului de rasă, președintele jucator Traian Băsescu a surprins iar opoziția cu garda jos. De ridiculizat nu mai era cazul, de asta ocupându-se cârlanii Victor Ponta și, mai ales, Crin Antonescu. Prilejul i-a fost oferit de numirea noului șef la Serviciului de Informații Externe, post devenit vacant prin numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim ministru.
Ca și în alte ocazii, și ca să nu-și iasă din mâna, Traian Băsescu și-a permis luxul să dea iama în grădina cu cadre a opoziției. Metoda, brevetată, taie apetitul veleitarilor din propriul partid și fidelizează la maximum membrii opoziției asupra cărora s-a oprit alegerea. Și a fost verificată cu succes în cazul șefilor celor două servicii de informații, George Maior, luat de la PSD, și Mihai Răzvan Ungureanu, luat de liberali, dar și în cazul unor miniștri deosebit de eficienți, cooptați în guverne PDL, deși erau membri ai unor partide din opoziție. Să mai zică cineva că Traian Băsescu nu dialoghează cu opoziția. Când are nevoie de oameni de valoare nu se mai încurcă cu nuanțe doctrinare.
Noutatea este doar genul de persoană asupra căruia s-a oprit alegerea lui Traian Băsescu. De data asta nu este vorba de un tânăr de viitor, puțin sau deloc ancorat în trecut. Dimpotrivă. Numind la conducerea SIE pe Teodor Meleșcanu, 71 de ani, președintele a ales nu doar trecutul negru, ci și experiența funcționarului obedient, bun executant și hârșit în birocrația puterii. Din acest punct de vede, Teodor Meșescanu este, alături de Ion Iliescu, printre ultimii dinozauri ai regimului comunist aflați încă în pâine.
Și-a început cariera în Ministerul de Externe în 1966. Școlit în străinătate, a slujit cu talent regimul comunist și s-a reciclat eficient la democrație, în decembrie 1989. Cu un simț al oportunității îndelung exersat, s-a aburcat cu folos în toate luntriile ce i-au trecut prin preajmă. A trecut ca acceleratul prin mai multe partide, de la comuniști la liberali, cu un popas în PSD-ul lui Ion Iliescu. A fost ministru în două rânduri, la externe și la armată, și de trei ori parlamentar, ales de fiecare dată pe listele altei formațiuni politice. Acestea au fost calitățile pentru care Teador Meleșcanu a fost numit la SIE și nu „experienţa” lui în probleme de securitate internațională, cum crede el. Acestea și, probabil, o vorbă, scapată ca din întâmplare, cum să că se poate guverna şi cu Traian Băsescu preşedinte. Ca întotdeauna, vorba dulce mult aduce, chiar dacă a stârnit mânia acriturilor liberale, în frunte cu istericul Crin.
Că veni vorba de Securitate, se poate ca un anume rol să-l fi jucat și posibila lui apartenență la aripa externă a securității. Dovezi nu sunt și nici nu vor fi. Imposibil n-ar fi, având în vedere ca Securitatea a fost eminența cenușie și la Ministerul de Externe, iar o carieră la nesfârșit ascendentă, ca a lui Meleșcanu, n-ar fi fost posibilă fără bunăvoința și binecuvântarea instituției. Și astfel acceptarea „civilului” Meleșcanu între „profesioniștii” care conduc cu adevărat SIE se va face fără frecușuri inutile. În plus, omul prezintă garanții credibile că scheletele Securității din dulapurile SIE vor fi bine păstrate. La asta se pricepe, omul trece de profesionist. Oricum, sacrificarea vițelului gras ar cinsti întoarcerea la matcă a fiului risipitor.
Numirea noului șef al SIE l-a nefericit însă pe liderul liberal, Crin Antonescu. Opărit că n-a fost întrebat, că nu i s-a cerut acordul și că aflat odată cu anunțul ca Teodor Meleșcanu se autosuspendă din PNL, Crin Antonescu a început să agite securea răzbunării și a anunțat că va cere excluderea „trădătorului” din PNL, „din motive lesne de înţeles”. Care sunt acele motive nu se știe, dar având în vedere discursul monoton al liderului liberal, care se rezumă la demisia lui Traian Băsescu și la refuzul oricărui dialog, i-ar fi fost cam peste mână președintelui să-i ceară și acceptul. Iar Teodor Meleșcanu n-a fost prea impresionat de mânia a celui care se crede urmașul Brătienilor. De fapt, după ridicolul în care bălăcește, singurul înaintaș în care poate fi ghicit Crin Antonescu este Brătianu Cartof.