Ion Jigău: Mulţi cetăţeni ţin minte bine că în perioada sovietică exista numai o singură părere.
Potrivit unui sondaj de opinie Gallup dat publicităţii ieri, două treimi din adulţii lumii spun că trăiesc în ţări în care presa este liberă şi în care există libertatea cuvîntului. Din cele 133 de ţări în care a fost făcut sondajul, cea mai puţină încredere o au belaruşii în libertăţile lor, iar Republica Moldova se plasează în zona cu un gri… închis: 40% dintre moldoveni spun că există libertatea cuvîntului, iar tot atîţia spun că dimpotrivă, aceste libertăţi nu există… O cincime dintre moldoveni, 20% preferă să nu aibă nici o opinie… Lucia Diaconu a stat de vorbă cu sociologul Ion Jigău directorul centrului de investigaţii sociologice şi marketing „CBS – AXA” despre moldoveni şi cum percep ei presa:
Cetăţenii cunosc acest lucru, că presa la noi are o anumită libertate, ea nu este persecutată pentru opiniile şi informaţiile pe care le publică, le aduce cetăţenilor la cunoştinţă. Dar o bună parte din presa noastră este în primul rînd o presă de partid. Sau afiliată unor partide. Deci nu este şi economic liberă, ceea ce pe unii oameni îi pune în gardă bineînţeles.
Vedeţi că anume libertatea economică şi financiară a presei într-un fel îi face să se autocenzureze. Şi într-un fel cetăţenii simt acest lucru. Ei cu adevărat ar dori ca ea toată să fie liberă. Fiindcă ce se întîmplă la noi? În principiu, oamenii cînd nu găsesc dreptate la instituţiile statului, apelează uneori la justiţie, alteori nu, şi una din puterile din stat, a patra, este presa şi oamenii apelează la presă, aduc la cunoştinţă opiniei publice generale nişte probleme cu care ei se confruntă.
Europa Liberă: Atunci cînd moldovenii conchid că presa este liberă, ce criterii credeţi că iau ei în consideraţie, pe ce pun accentul?
Ion Jigău: În primul pe rînd pe faptul că oricine se poate exprima în presă, şi la noi asta este adevărat. Nu sînt persecutaţi jurnaliştii pe criterii de opinie. Moldovenii noştri mai compară cu trecutul care nu este chiar atît de îndepărtat, atît cu perioada ultimei guvernări comuniste, cît şi cu cea sovietică care nu este chiar atît de departe. Deci o bună parte din cetăţeni ştiu şi ţin minte bine că atunci exista o singură părere. Exista cenzura. Există şi acum cenzură, dar ea mai mult e autocenzură. Iar pe timpuri cenzura era destul de strictă. Şi atunci oamenii ţin minte acest lucru. Ei au cu ce compara la noi. În mare măsură memoria istorică a moldovenilor le spune că presa este liberă.
Europa Liberă: Dvoastră aţi făcut mai multe cercetări, aţi căutat vreodată să aflaţi în ce fel de presă au mai multă încredere moldovenii?
Ion Jigău: Dacă ne uităm la mijloacele mass-media din care ei cel mai des se informează, aceastea sînt televiziunile. Moldovenii, cu părere de rău, citesc încă relativ puţin. Circa o treime din moldoveni în genere citesc presa. Şapte-opt-zece la sută citesc regulat, iar ceilalţi, la vreo douăzeci şi ceva la sută – o dată pe săptămînă, o dată în două săptămîni. Iar televiziunea stă pe primul loc ca audienţă, ei cel mai des se informează din programele de ştiri de la televiziune sau din talk-show-uri televizate. Primele deci sînt televiziunile, pe locul doi – radioul şi pe ultimul loc ziarele. Cam asta-i ordinea preferinţelor la moldoveni. Ei preferă să înghită informaţia, nu să facă careva efort.
Ion Jigău
Ion Jigău: Vedeţi că 40 la sută sînt de părerea că presa este liberă, iar 40 la sută nu. Problema constă în aceea că la noi presa încă nu este independentă şi din punct de vedere economic. Şi atunci aceasta se răsfrînge cumva.Cetăţenii cunosc acest lucru, că presa la noi are o anumită libertate, ea nu este persecutată pentru opiniile şi informaţiile pe care le publică, le aduce cetăţenilor la cunoştinţă. Dar o bună parte din presa noastră este în primul rînd o presă de partid. Sau afiliată unor partide. Deci nu este şi economic liberă, ceea ce pe unii oameni îi pune în gardă bineînţeles.
Vedeţi că anume libertatea economică şi financiară a presei într-un fel îi face să se autocenzureze. Şi într-un fel cetăţenii simt acest lucru. Ei cu adevărat ar dori ca ea toată să fie liberă. Fiindcă ce se întîmplă la noi? În principiu, oamenii cînd nu găsesc dreptate la instituţiile statului, apelează uneori la justiţie, alteori nu, şi una din puterile din stat, a patra, este presa şi oamenii apelează la presă, aduc la cunoştinţă opiniei publice generale nişte probleme cu care ei se confruntă.
Europa Liberă: Atunci cînd moldovenii conchid că presa este liberă, ce criterii credeţi că iau ei în consideraţie, pe ce pun accentul?
Ion Jigău: În primul pe rînd pe faptul că oricine se poate exprima în presă, şi la noi asta este adevărat. Nu sînt persecutaţi jurnaliştii pe criterii de opinie. Moldovenii noştri mai compară cu trecutul care nu este chiar atît de îndepărtat, atît cu perioada ultimei guvernări comuniste, cît şi cu cea sovietică care nu este chiar atît de departe. Deci o bună parte din cetăţeni ştiu şi ţin minte bine că atunci exista o singură părere. Exista cenzura. Există şi acum cenzură, dar ea mai mult e autocenzură. Iar pe timpuri cenzura era destul de strictă. Şi atunci oamenii ţin minte acest lucru. Ei au cu ce compara la noi. În mare măsură memoria istorică a moldovenilor le spune că presa este liberă.
Europa Liberă: Dvoastră aţi făcut mai multe cercetări, aţi căutat vreodată să aflaţi în ce fel de presă au mai multă încredere moldovenii?
Ion Jigău: Dacă ne uităm la mijloacele mass-media din care ei cel mai des se informează, aceastea sînt televiziunile. Moldovenii, cu părere de rău, citesc încă relativ puţin. Circa o treime din moldoveni în genere citesc presa. Şapte-opt-zece la sută citesc regulat, iar ceilalţi, la vreo douăzeci şi ceva la sută – o dată pe săptămînă, o dată în două săptămîni. Iar televiziunea stă pe primul loc ca audienţă, ei cel mai des se informează din programele de ştiri de la televiziune sau din talk-show-uri televizate. Primele deci sînt televiziunile, pe locul doi – radioul şi pe ultimul loc ziarele. Cam asta-i ordinea preferinţelor la moldoveni. Ei preferă să înghită informaţia, nu să facă careva efort.