E atâta frumuseţe în jur, iar noi tot ne grăbim

Născută la 19 septembrie 1985, în satul Slobozia, raionul Ştefan Vodă. A absolvit Facultatea limbi străine a USM şi masteratul în Studii Europene. A fost profesoară de franceză la Colegiul de Arte Plastice. Preşedinta ONG „Comunităţi în acţiune”, co-fondatoarea Reţelei Femeilor pentru Democraţie.


Luni

În sfârșit pot vedea lumea din jur fără dureri de cap şi febră. Într-adevăr, primăvara are gust, miros şi culoare. Totuşi, e atâta frumuseţe în jur, iar noi tot ne grăbim, ne grăbim. Vorba filosofului: „Trăim de parcă n-am muri niciodată, şi apoi murim fără să fi trăit”.

Timp de o săptămână am trăit împreună cu familia calvarul unei răceli puternice. Şi daca soţul şi piciul de aproape 3 ani au putut lua medicamente, eu am putut lua doar remedii naturiste şi multă rugăciune, pentru că aştept al doilea băiețel. Doamne, ce mare binecuvântare este sănătatea! Când o avem nu ne facem griji, iar când se șubrezește ne dăm seama ce dar neprețuit este acesta.

Marți

Eugenia Iurco

Am participat la recepția oferită de ambasada SUA unde a fost prezentată d-na Elaine Marshall, care are o carieră politică de invidiat, dar şi un domeniu vast de intervenții. De asemenea, soţia d-lui ambasador a prezentat un proiect pe care vrea sa-l lanseze în domeniul mentoratului. La recepție s-a menţionat despre importanta îndrumării fetelor mai tinere care doresc să ocupe poziţii decizionale sau de conducere, şi în general despre accederea femeilor la funcţii decizionale.

Miercuri

In pauza de masa am reușit să ajung la biserică. Aprind ca de obicei 3 lumânări - pentru slava Domnului, pentru sănătatea şi bunăstarea celor dragi, iar una pentru cei trecuți în neființă. Deși au trecut trei luni, întreaga noastră familie nu poate uita tragedia de la 1 ianuarie 2012, când am aflat ca verișorul nostru din Celiabinsk, doar la vârsta de 32 ani, a fost înjunghiat. Uneori timpul nu poate vindeca rănile, şi durerea doar asurzeşte, dar asemeni cuţitului tocit, face o rană mai adâncă şi mai încet recuperabilă.

Joi

O zi obişnuită la serviciu, cu multe activităţi de rutină, dar şi foarte responsabile. Seara merg la o lecţie deschisă a dnei Marshall, sesiune ce are loc în cadrul Reţelei Femeilor pentru Democraţie. O reţea a femeilor ce fac parte din toate partidele politice, ong-uri, media, reprezentanți ai APL-urilor şi APC-urilor, instituțiilor abilitate în promovarea agendei gender, iar eu activez în calitate de co-fondatoare aici în Moldova.

Elementul inovator al discursului dnei Marshall a fost detalierea metodei prin care putem obține funcţii decizionale şi anume prin adoptarea şi pledarea unei cauze. Cheia succesului este ca lucrul pentru care lupţi să sa fie simplu de explicat şi înțeles de cât mai multă lume. Dumneaei ne-a dat exemplul unei campanii petrecute pentru conștientizarea importanţei detectării timpurii a cancerului la sân în Carolina de Nord. Uimitor, câte lucruri neplăcute am putea evita, dacă ne-am face timp pentru noi.

Vineri

Vorbesc prin Skype cu verişoara mea care s-a mutat cu traiul la Belgia, este şi ea însărcinată, dar lucrurile acolo merg cu totul altfel. A făcut studii temeinice la Politehnică împreună cu soţul, dar ca şi alte sute de mii de cetăţeni de-ai noştri au plecat în căutarea unui trai mai bun.

Mi-a spus ca acolo politica de natalitate este foarte drastica, dacă doreşte să beneficieze de îndemnizaţiile pentru copil va trebui sa iasă în concediu doar cu o săptămână înainte de a naşte. Am întrebat-o cum suportă, fiindcă ştiu că este angajată la menaj. Mi-a răspuns că foarte greu, cele 8 ore obligatorii i se par interminabile, şi nici fizic nu mai poate, dar trebuie să continue pentru cei doi copii. Şi la noi e viceversa, putem să avem grijă de copii pana la 6 ani, dar nu avem resurse, e un cerc vicios din care femeile se descurca cu greu. Am ajuns la concluzia că în Vest, ca şi la noi, să ai copii e un lux, care necesită mult efort, sacrificiu şi răbdare. Dar şi fără ei ce sens ar mai avea această viaţă?