Activiştii spun că aplicarea „acţiunii de regres” ar putea fi cerută mai des de Procuratură.
Clubul Jurnaliștilor de Investigație a luat în dezbatere astăzi o procedură judiciară menită să descurajeze încălcarea drepturilor omului, dar care pare să fie folosită prea puțin. Ea se numește acțiunea de regres și permite ca amenzile la care este condamnat statul pentru pierderea proceselor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fie achitate din buzunarul celor care au comis încălcarea. Din 30 de cazuri de tortură pierdute la CEDO această procedură a fost pornită de procurori în numai două cazuri. Relatează Lucia Diaconu:
Aplicarea foarte rară a acţiunii de regres ar fi cauzată de imperfecţiunea legislaţiei, susţine agentul guvernamental la CEDO, Lilian Apostol.
„Sînt anumite neconvenienţe sau neclarităţi în legislaţia aplicabilă. Ideea e că acţiunile de regres sînt mai complicat de a aduce în instanţele noastre. De ce? Pentru că mecanismul încă nu lucrează bine. Mecanismul în principiu este foarte simplu, dar este necesar de coordonat anumite prevederi legislative, să fie o apreciere unică. Pentru că, spre exemplu, unele probleme care au apărut în instanţele de judecată este vorba despre diferenţele de termeni utilizaţi. Din punct de vedere juridic acest lucru este foarte important. Noi totuşi vorbim despre o anumită responsabilitate.”
Lilian Apostol consideră însă că această procedură nu poate da rezultatele aşteptate, aşa încît autorităţile nu ar trebui să-şi concentreze toate eforturile pe acţiunea de regres. Agentul guvernamental este de părere că mecanismul prin care statul încasează sumele de bani pierdute la CEDO de la persoanele găsite vinovate pentru violarea drepturilor cetăţenilor nu este în stare să oprească tortura în penitenciare.
„Ideea este că acţiunea de regres nu întotdeauna are un efect pe care noi îl aşteptăm. Să presupunem că noi instituim un mecanism perfect şi obligăm persoanele în ordine de regres la rambursarea acelei sume şi ele achită această sumă. Mai departe? Eu n-aş vedea la momentul de faţă ieşirea anume prin fortificarea acestui mecanism de regres. Eu aş insista ca acest regres să meargă în acelaşi pas cu alte măsuri. Cea mai mare problemă, în viziunea mea, în rîndul autorităţilor noastre este schimbarea de mentalitate, schimbarea de practici. Funcţionarii trebuie să înţeleagă că persoanele care vin la ei urmează să fie satisfăcuţi la nivel naţional, dacă el pretinde o anumită violare din Convenţie sau zice că mi s-a încălcat un anumit drept trebuie să fie mult mai receptivi, să nu ignore.”
Avocatul mai multor reclamanţi la CEDO Roman Zadoinov este însă de părere că procuratura ar avea toate motivele să iniţieze mai des acţiuni de regres.
„Eu cred că este un remediu destul de eficient. Deoarece orice sancţiune materială, pecuniară, ea bate la buzunar. Şi cu cît mai mult o să te pedepsească statul cu aceste sancţiuni materiale, cu atît mai des o să te gîndeşti la faptul să nu mai comiţi aceste abateri ale legislaţiei, a Convenţiei Europene.” Roman Zadoinov a invocat şi sumele mari pe care Moldova a fost constrînsă de CEDO să le plătească cetăţenilor cu drepturi încălcate de-a lungul anilor.