În politica românească nu există drepta, nu există stânga; există doar mai în față.
Deși toate partidele se aliniază cuminți de la stânga la dreapta, din necesități de plasare ideologică, în realitate în politica românească nu există drepta, nu există stânga. Există doar mai în față. Începutul și sfârșitul oricărui ciclu electoral sunt marcate de o mișcare haotică ce ce smintește lumea politică. Turme întregi de bizoni politici intră în febra transhumanței și, căutănd pășuni mai bune, schimbă partidele. Cu explicația că nu se mai regăsesc în opțiunile politice ale partidelor pe care le-au servit și în care au făcut carieră. Și, cum „conștiința” nu-i lasă, își caută și își găsesc culcuș și adapătoare mai bună la adversarii care sunt sau vor fi la putere. Socotiți trădători de foștii tovarăși de drum, devin frați de lupta cu foștii adversari.
Din necesități tactice, toate partidele au apelat la acest procedeau. Tacit și eficient când s-au aflat la putere, văcărindu-se și blestemând, ca victime, când erau în opoziție. Cum scopul scuză mijloacele, transhumanța a fost stimulată când necesitățile au cerut-o. Și probabil că România deține recordul unic al unui partid „parlamentar”, Uniunea Naţională pentru Progresul României, care n-a participat la alegeri, în întregime creat din trasfugi care s-au pus în slujba coaliției la putere. Procedeul și partidul au creat mari tensiuni între putere și opoziție, motiv pentru care Victor Ponta și Crin Antonescu l-au condamnat și au refuzat dialogul cu președintele.
Pe vreamea când erau victimele traseismului politic, liberalii au cerut dezbateri publice pe tema eticii actului politic și a omului politic. „Ne confruntăm, zicea Crin Antonescu, cu un fenomen de o amploare nemaivăzută, cu o sfidare aproape cotidiană a oricarei norme de bun-simț elementară în politica și asistam la transformarea unui număr semnificativ de parlamentari în porumbei voiajori sau câini de pripas care sar gardul după o bucățica înmuiata în sos”. Frumos spus și bine încondeiați porumbeii voiajori și câinii de pripas. Rămâne problema spinoasa a politicii de cadre a liberalilor care au propus oameni atât de slabi de caracter încât să cedeze la prima „bucățica înmuiată în sos”.
Și tocmai când se prefigurează o posibilă victorie a opoziției în alegerile viitoare un vițel cu adevărat gras al coaliției la putere anunță că va trece exact la liberali. Sorin Frunzăverde, baron local și timp de două decenii unul din liderii importanți ai PDL-ului, a plecat cu arme, bagaje și zestrea locală de parlamentari și de primari. Și a fost primit cu brațele deschise și, mai ales, cu funcția de vicepreședinte al PNL. Sorin Frunzăverde este un caz de traseism politic gras și cras.
Dar este scuzat de promotorul revoluției bunului simț și de dușmanul traseismului politic, Crin Antonescu. Acuzațiile nerușinate de traseism la adresa lui Sorin Frunzăverde nu stau în picioare: „pentru că a stat în PDL timp de 21 de ani, atât la putere, cât şi în opoziţie”. După care, ca vulpea dintr-o fabulă, Frunzăverde s-a înecat cu-un os! Pasamite, vulpea era demult liberală!