O poveste afgană

Sahar Gul, în adăpostul organizaţiei „Femei pentru Femeile Afgane”

Situaţia lui Sahar Gul, o tînâră orfană, abuzată şi torturată de soţul ei nu este singulară.

În urma cu un an, o fata de 15 ani a fost găsită de poliţie mai mult moartă decît vie la locuinţa soţului ei. Fusese torturată, abuzată şi bătută cu brutalitate. Pe 1 mai, un tribunal local i-a condamnat la 10 de închisoare pe unii dintre cei care au maltratat-o: socrul, soacra, cumnata. Soţul şi fratele fetei sunt în continuare căutaţi. Povestea fetei este rezumată de Oana Serafim:

Sahar Gul are acum 16 ani. Este orfană de tată şi mama s-a recăsătorit. A fost vîndută în urma cu un an şi jumătate de fratele ei pentru cîteva sute de dolari unui bărbat de 35 de ani şi cu 10 copii. Soţul şi rudele acestuia au forţat-o să se prostitueze şi să le fie servitoare. A fost bătută cu brutalitate, torturată cu şocuri electrice şi cînd poliţia a găsit-o era mai mult moartă decît vie. Avea unghiile smulse, parul smuls din cap si avea răni deschise pe tot corpul. Unele fuseseră făcute cu cuţite, altele cu ţigări. Zăcea de cîteva zile fără hrana într-un beci.

Sahar a supravieţuit, deşi nimeni nu a crezut. Săptămîni în şir nu a putut să vorbească, dar după ce a auzit că unii din torţionarii ei au fost pe 1 mai condamnaţi la 10 ani de închisoare s-a simţit răzbunată:

„Am vrut să fie pedepsiţi. Am vrut să le smulgă şi lor unghiile şi să fie arşi aşa cum am fost eu. Am vrut să mă răzbun.”

Sahar locuieşte acum la Kabul, într-un adăpost special pentru femei abuzate care funcţionează datorită organizaţiei neguvernamentale „Femei pentru Femeile Afgane”. Viaţa ei pare să fi dobîndit un nou sens:

„Învăţ şi mă rog. Cînd mă simt mai bine, merg afară şi vorbesc cu prietenele mele. Cînd obosesc, mă întorc şi mă culc. Cîteodată mă joc cu păpuşa mea. Dacă pot, stau şi scriu sau citesc din cărţile de şcoală. Merg după amiaza la şcoală.”

Preşedinta comisiei independente pentru Drepturile Omului din Afganistan, Suria Sobrang spune că situaţia lui Sahar nu este una singulară, dar că de cele mai multe ori fetelor nu li se face dreptate sau sunt obligate să îşi retragă plîngerile, sau sunt condamnaţi la pedepse mai degrabă simbolice sau, de cele mai multe ori, fetele sunt considerate vinovate că ar fi comis „infracţiuni morale” pentru că au vorbit în public de problemele lor particulare:

„În legătură cu cazul Sahar Gul, pot să spun că în secolul 21 avem de-a face cu o crimă împotriva umanităţii. Toţi cei implicaţi sunt criminali. Afganii ar trebui să înveţe o lecţie din acest caz. Sper că astfel de cazuri să fie cît mai rare în Afganistan…”

Sahar Gul are planuri mari. Vrea sa fie doctoriţă sau un lider al femeilor, dar mai întîi trebuie să înveţe să scrie alfabetul. Şi poate să uite prin ce a trecut:

„În viitor vreau să mă fac doctoriţă sau un lider al femeilor. Acum învăţ alfabetul. Învăţ să scriu „mătuşă”, „unchi”, „frate” şi alte cuvinte ca acestea…”

Şi poate să uite prin ce a trecut tocmai din cauza fratelui care a vîndut-o pentru cîteva sute de dolari.