Cele mai lungi liste de așteptare sunt în capitală, dar criza este acută și la sate: 52.000 de copii îşi aşteaptă un loc la grădiniţă.
De la un an la altul tot mai mulți copii moldoveni merg la grădiniță înaintea de a merge la şcoală. Interesul pentru educația preşcolară este atât de mare, încât grădinițele nu fac față. Potrivit statisticilor, cele mai lungi liste de așteptare sunt în capitală, dar criza de locuri în grădinițe, sau mai bine spus criza de grădinițe, este acută şi la sate. Lucia Diaconu a încercat să afle cum se gândesc autoritățile să rezolve problema stând de vorbă cu Valentin Crudu, şef Direcţie învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general de la Ministerul Educației.
Valentin Crudu: „Riscurile mari există acolo unde noi astăzi nu putem să oferim acest serviciu. Aş zice chiar că e o problemă mare şi ne supără şi pe noi că nu putem să oferim acest serviciu. În circa 100 localităţi din ţară nu există în genere instituţii preşcolare şi Ministerul Educaţiei, la cot cu partenerii săi, merge pe altă cale - dezvoltarea centrelor comunitare. Am creat, de la 2006 încoace, 48 de centre comunitare în care azi se instruiesc ceva mai mult de 2000 de copii”.
Europa Liberă: Dar cît de mulţumiţi sînt părinţii de aceste centre comunitare, pentru că, din cite ştiu eu, copiii stau acolo o jumătate de zi.
Valentin Crudu: „O bună parte din părinţi sînt foarte mulţumiţi deoarece noi pînă la urmă trebuie să facem educaţia preşcolară. Şi nu întreţinere preşcolară. Ceea ce fac azi în mare grădiniţele noastre care au un program de 10-12 ore, deoarece numai 2-3 ore pe zi merg pentru activităţi cu copiii. În rest, ţine de plimbări, de mese, de somnul copilului. De aceea, dacă noi avem această posibilitate să dezvoltăm reţeaua de centre comunitare, în care copiii să se afle 4-6 ore, considerăm că e un succes enorm. Copilul, cel puţin, are o masă pe zi, copilul are activităţi, copilul împreună cu colegii săi răsfoiesc literatura pe care n-o au acasă. Da, sînt şi din ăştia care sînt nemulţumiţi. Dar, în mare, o să încercăm să dezvoltăm acest serviciu”.
Europa Liberă: Dar acolo unde totuşi grădiniţa lipseşte cu desăvîrşire vorbeaţi despre nişte riscuri. Care sînt ele, cum se exprimă?
Valentin Crudu: „În mare sînt copiii din familiile vulnerabile, care au mai puţine posibilităţi ca să meargă într-o comunitate vecină. Şi, nefiind încadrat în programele de educaţie preşcolară, vine la 1 septembrie, în clasa întîi, şi e clar că există un decalaj între pregătirea copilului care a frecventat o instituţie preşcolară, care a avut o pregătire chiar în sînul familiei, cu un cadru didactic, şi cel care nu a avut parte de aşa ceva. Şi aici apar mai multe discuţii, inclusiv între copii. Unul vine pregătit la şcoală, ştie literele, ştie să numere, cunoaşte anumite poezii din operele clasicilor sau ale poeţilor noştri contemporani, să zicem, pe cînd alţii nu cunosc. Plus la aceasta, copiii din anumite familii vulnerabile, nefiind încadraţi în programe preşcolare, mai greu vorbesc, mai greu se exprimă, mai greu desluşesc culorile. Aţi văzut şi statisticile pe care noi le-am arătat, că numai vreo 20% din părinţi le citesc copiilor în vîrsta fragedă. ”
Europa Liberă: Vorbeaţi despre decalajul care există în accesul la educaţia timpurie între sat şi oraş. Acest decalaj se exprimă numai prin faptul că lipsesc grădiniţele? Grădiniţele de la sat şi cele de la oraş sînt dotate în aceeaşi măsură?
Valentin Crudu: „Mai slăbuţ în unele localităţi, vreau să vă zic. Avem multe probleme din punctul de vedere al funcţionării instituţiilor. Unele lucrează cu inventar foarte învechit. Vorbesc de paturi, de mobilierul preşcolar care e procurat de mulţi ani şi nu e înnoit. Avem unele localităţi care nu au procurat literatură metodică pentru educatori şi nici jucării pentru copii nu au procurat de ani de zile.”
Europa Liberă: Asta ţine de autoritatea publică locală?
Valentin Crudu: „Da, este competenţa autorităţii publice locale. Ei sînt obligaţi să aloce în fiecare an anumite surse financiare pentru a putea procura în fiecare an cîte o carte, cîte un dicţionar”.
Valentin Crudu: „Riscurile mari există acolo unde noi astăzi nu putem să oferim acest serviciu. Aş zice chiar că e o problemă mare şi ne supără şi pe noi că nu putem să oferim acest serviciu. În circa 100 localităţi din ţară nu există în genere instituţii preşcolare şi Ministerul Educaţiei, la cot cu partenerii săi, merge pe altă cale - dezvoltarea centrelor comunitare. Am creat, de la 2006 încoace, 48 de centre comunitare în care azi se instruiesc ceva mai mult de 2000 de copii”.
Europa Liberă: Dar cît de mulţumiţi sînt părinţii de aceste centre comunitare, pentru că, din cite ştiu eu, copiii stau acolo o jumătate de zi.
Valentin Crudu: „O bună parte din părinţi sînt foarte mulţumiţi deoarece noi pînă la urmă trebuie să facem educaţia preşcolară. Şi nu întreţinere preşcolară. Ceea ce fac azi în mare grădiniţele noastre care au un program de 10-12 ore, deoarece numai 2-3 ore pe zi merg pentru activităţi cu copiii. În rest, ţine de plimbări, de mese, de somnul copilului. De aceea, dacă noi avem această posibilitate să dezvoltăm reţeaua de centre comunitare, în care copiii să se afle 4-6 ore, considerăm că e un succes enorm. Copilul, cel puţin, are o masă pe zi, copilul are activităţi, copilul împreună cu colegii săi răsfoiesc literatura pe care n-o au acasă. Da, sînt şi din ăştia care sînt nemulţumiţi. Dar, în mare, o să încercăm să dezvoltăm acest serviciu”.
Europa Liberă: Dar acolo unde totuşi grădiniţa lipseşte cu desăvîrşire vorbeaţi despre nişte riscuri. Care sînt ele, cum se exprimă?
Valentin Crudu: „În mare sînt copiii din familiile vulnerabile, care au mai puţine posibilităţi ca să meargă într-o comunitate vecină. Şi, nefiind încadrat în programele de educaţie preşcolară, vine la 1 septembrie, în clasa întîi, şi e clar că există un decalaj între pregătirea copilului care a frecventat o instituţie preşcolară, care a avut o pregătire chiar în sînul familiei, cu un cadru didactic, şi cel care nu a avut parte de aşa ceva. Şi aici apar mai multe discuţii, inclusiv între copii. Unul vine pregătit la şcoală, ştie literele, ştie să numere, cunoaşte anumite poezii din operele clasicilor sau ale poeţilor noştri contemporani, să zicem, pe cînd alţii nu cunosc. Plus la aceasta, copiii din anumite familii vulnerabile, nefiind încadraţi în programe preşcolare, mai greu vorbesc, mai greu se exprimă, mai greu desluşesc culorile. Aţi văzut şi statisticile pe care noi le-am arătat, că numai vreo 20% din părinţi le citesc copiilor în vîrsta fragedă. ”
Europa Liberă: Vorbeaţi despre decalajul care există în accesul la educaţia timpurie între sat şi oraş. Acest decalaj se exprimă numai prin faptul că lipsesc grădiniţele? Grădiniţele de la sat şi cele de la oraş sînt dotate în aceeaşi măsură?
Valentin Crudu: „Mai slăbuţ în unele localităţi, vreau să vă zic. Avem multe probleme din punctul de vedere al funcţionării instituţiilor. Unele lucrează cu inventar foarte învechit. Vorbesc de paturi, de mobilierul preşcolar care e procurat de mulţi ani şi nu e înnoit. Avem unele localităţi care nu au procurat literatură metodică pentru educatori şi nici jucării pentru copii nu au procurat de ani de zile.”
Europa Liberă: Asta ţine de autoritatea publică locală?
Valentin Crudu: „Da, este competenţa autorităţii publice locale. Ei sînt obligaţi să aloce în fiecare an anumite surse financiare pentru a putea procura în fiecare an cîte o carte, cîte un dicţionar”.