O expoziţie de lucruri personale ce au aparţinut lui Mihai Eminescu şi Veronicăi Micle.
Cîteva lucruri personale de-ale lui Mihai Eminescu şi Veronica Micle au adus azi la Muzeul Naţional de Artă ceva mai mulţi vizitatori decît de obicei. Exponatele se păstrează la Muzeul Literaturii Române din Iaşi şi este prima dată cînd au trecut pe malul stîng al Prutului. Lucia Diaconu a fost şi ea la deschiderea expoziţiei şi relatează.
În momentul cînd Eminescu murise, printre cărţile şi manuscrisele sale, în camera pe care o închiria de la Slavici, fusese găsite un inel şi un ceas de aur de provenienţă franceză. Pentru că amîndouă i-au fost dăruite poetului de tatăl său, obiectele au fost revendicate de familie care n-a dorit să le înstrăineze decît într-un moment foarte dificil. În 1972, în schimbul celor două exponate, Ceauşescu îi permite fiului surorii lui Eminescu, Aglaia, la care se afla ceasul şi inelul, să părăsească România, după ce i se refuzase acest drept de mai multe ori.
Daniel Corbu
Daniel Corbu, directorul Muzeului de Literatură Română din Iaşi care păstrează relicvele, povesteşte că Eminescu ar fi avut şi alte ceasuri, inclusiv unul primit de la Veronica Micle, care s-au pierdut însă fără urmă din cauză că poetul se vedea silit deseori să le amaneteze.„Eminescu a avut trei ceasuri. Primul a fost dăruit de Junimişti atunci cînd se afla la Iaşi, era încă bibliotecar. Al doilea ceas, tot din aur a fost dăruit de Veronica Micle la plecarea sa la Bucureşti, la ziarul Timpul. Şi erau ceasuri de amanetat. Era în stare să le piardă, le recupera în ultimul moment de la evreii care se ocupau cu amanetul. Şi în scrisorile către Veronica Micle sînt ameninţări că va pierde ceasul de aur pe care i l-a dăruit. Atunci Veronica Micle rapid răspundea: te rog să faci tot ce-i posibil, Miţule, să nu pierzi ceasul, că dacă tu vei pierde ceasul eu îmi voi tăia părul.”
Ceasul cu trei capace rămas pînă azi de la poet care este din aur masiv şi cîntăreşte 22 grame atrage de departe atenţia vizitatorilor. Interesaţi de obiectele din altă epocă se arată îndeosebi copiii.
„Lucrurile vechi sînt rare acum în timpurile noastre, aşa fel de ceas niciodată n-am mai văzut ”, ne-a spus Pavel Donciu de la liceul de arte plastice din capitală.
Poşeta şi broşa Veronicăi Micle
Cu alt grup de copii şi cu profesoara lor Mariana Sărătură am stat de vorbă lîngă standul cu obiecte ce au aparţinut cîndva Veronicăi Micle: o poşetă cusută cu fir de argint şi două broşe, una de aur în formă de monedă primită de la soţul ei şi alta de argint înfăţişînd un trandafir.„Este o descoperire pentru dînşii, pentru că ei sînt curioşi să-l cunoască pe Eminescu omul şi nu atît pe Eminescu poetul. Să vadă o latură nouă.”
Pe o femeie între două vîrste care s-a numit Svetlana Chirtoca am surprins-o în timp ce cerceta unul din manuscrisele poetului: „Încerc să citesc aşa cum cu mîna sa poetul a scris pentru că nu am avut o aşa ocazie pînă astăzi la moment. Şi cred că e o întîlnire cu istoria. De exemplu pentru mine Ion Creangă e copilăria mea, ca şi Eminescu. ”
Printre vizitatori, ambasadorul român Marius Lazurca (centru)
Expoziţia adusă la Chişinău numără 50 de exponate, valoarea cărora este estimată la jumătate de milion de euro. Iar cei curioşi să o vadă au doar 10 zile la dispoziţie.