Vitalie Ciobanu: „Ai impresia că actuala putere doar mimează reformele de ochii donatorilor externi și nu crede în ceea ce declară.”
Republica Moldova trece printr-o sarabandă de aniversări care sunt în stare să zăpăcească rău un observator neprevenit. Date istorice incompatibile în esența lor sunt marcate cu aceeași frenezie și patimă, dar câți moldoveni realizează schizofrenia acestei situații?
Azi, 16 mai 2012, comemorăm 200 de ani de la semnarea Tratatului de la București, prin care Rusia țaristă a ocupat Basarabia. În 1775, Principatul Moldovei pierduse întreaga Bucovină – cu Suceava și Cernăuții – în favoarea Austriei habsburgice. Spre deosebire de conaționalii lor dintre Prut și Nistru, bucovinenii măcar fuseseră anexați de un imperiu civilizator, central-european... Duminică, la Chișinău, au avut loc manifestații de comemorare a celor două secole de ocupaţie rusească. De data aceasta, forțele de ordine au prevenit ciocnirile dintre unioniști și militanții din organizația „Patrioții Moldovei”, cei care deplâng faptul că Rusia nu a anexat întreaga Moldovă până la Carpați – interesant „patriotism moldovenesc”, nimic de zis! Manifestanții pro-unire au protestat în fața ambasadelor țărilor implicate în primul rapt al Basarabiei. Dar dacă în cazul Rusiei o asemenea acțiune a fost perfect justificată, pentru că Moscova ține în continuare trupe de ocupație pe teritoriul Republicii Moldova și nu-și ascunde intenția de a reface Uniunea Sovietică, atunci marșul spre Ambasada Turciei, la drept vorbind, ni s-a părut ușor bizar. Turcia de azi, creată de Atatürk și de urmașii săi politici, este o republică laică, un stat membru NATO, cu aspirații de integrare europeană, și nu are nicio legătură cu Imperiul Otoman de la 1812. Dar chiar și atunci, Sultanul a cedat în urma unor înfrângeri pe câmpul de luptă...
Partidul Liberal, care a lipsit de la manifestaţiile de stradă de duminică, pentru a nu fi confundat cu PNL-ul doamnei Pavlicenco (există o inflaţie de liberali în Moldova), a propus în Parlament ca cei 200 de ani de ocupație rusească să fie consemnați prin declararea de doliu național, însă colegii de Alianță nu au susținut inițiativa. Nu știm câte puncte electorale a câștigat Mihai Ghimpu prin această „demascare a trădătorilor cauzei naționale”, cum ar spune adepții mai fervenți ai PL, dar ideea de adeziune românească în Republica Moldova a avut de suferit. Azi, 16 mai, se va ține totuși doliu în capitală, în urma deciziei Consiliului Municipal Chișinău.
Și pentru că orice acțiune are, de regulă, o replică, un nou Barometru de Opinie Publică relevă accentuarea unei tendințe îngrijorătoare: 57 % dintre moldoveni ar vrea să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și doar 52 % ar prefera, concomitent, integrarea în Uniunea Europeană. Ne-am obișnuit să vorbim despre basarabenii aflați la muncă în Occident, să-i privim ca pe niște agenți ai schimbării mentalităților, dar uităm de uriașa masă anonimă a celor plecați să presteze munci umilitoare în Rusia. Contribuția lor la europenizarea Moldovei este egală cu zero. Iată că majoritatea concetățenilor lor de acasă pare să încline în aceeași direcție, spre Est, și cum să fie altfel, dacă 80 % din audiovizualul moldovenesc este compus din stații de radio și TV de limbă rusă?
Construcția unui stat de drept, eliminarea corupției, democratizarea societății implică eforturi, curaj, imaginație, sacrificiu. În Moldova lipsește o campanie energică de informare cu privire la Uniunea Europeană. Ai impresia că actuala putere doar mimează reformele de ochii donatorilor externi și nu crede în ceea ce declară. Cetățenii simt asta și încep să-și piardă răbdarea. Așa încât, degeaba vom proclama solemn mari adevăruri istorice, dacă angajamentul nostru pro-european și respectarea drepturilor omului vor „împacheta” o ipocrizie de fond.