Jurnalul săptămînal al Gabrielei Ciumac.
Luni
Sedinţa operativa la primărie. Multa informaţie, multe de făcut, agenda plina dar le voi reuşi pe toate, nu am de ales. Ştiu ca va fi o săptămână grea, mai ales că am lipsit câteva zile de la birou. Am fost într-o deplasare la Luxemburg si Bruxelles şi mă bucur că era tocmai de Ziua Europei şi nu am fost prezentă la tot ce s-a întâmplat pe 9 mai în Chişinău. Totuşi şi la Luxemburg am văzut aceasta panglica negru-oranj întro maşină.
Urmează şedinţa departamentului unde programăm ce avem de făcut şi discutăm ce s-a făcut anterior, care sunt proiectele prioritare. Apoi şi cu managerul proiectului pe Eficienta Energetică reuşesc să stabilim nişte termeni şi să fixăm întâlnirile necesare.
O zi plină ochi, ca de obicei şi iarăşi înţeleg că nu am timp pentru mine sau cei apropiaţi. Asta nu e bine, ştiu. Şi eu lucrez asupra acestui subiect.
Marți
Cafeaua de dimineaţa mă trezeşte atent şi tandru. Am energie şi chef să răstorn munţi. O să-mi prindă bine, că oricum trebuie să dau randament la birou şi să mai motivez sau încurajez colegii.
O scurtă, dar foarte eficientă întrevedere cu Directorul Agenţiei pentru Eficienţa Energetică din Moldova mă organizează şi mai bine. Când ştii că este rezultativă o întâlnire, te simţi utilă şi pe interior satisfăcuta.
Astăzi este şedinţa Consiliului Municipal Chişinău. Urmăresc online să văd ce se întâmpla, iar în paralel vorbesc cu Bruxelles, Beijing, Lubuskie, Bucureşti, Viena.
Seara ajung şi la şoferie, mă bucur ca reuşesc şi îmi place să şofez, asta, cred, mi se trage de la taică-meu şi poate de la şot, care e un şofer foarte bun. Abia aştept să-mi iau carnetul.
Miercuri
De dimineaţa o sun pe maică-mea. Trebuie sa ne dorim una alteia, o zi buna, şi să ştim ca suntem bine. E un tabiet al nostru. Apoi in drum spre birou, împreuna cu şotul, mai punem la cale de ale noastre.
Intru in primărie si uit de toate, am in cap doar un sir lung de lucruri pe care trebuie sa le fac neapărat. Încerc sa le prioritizez ca sa nu îmi scape ceva important.
Plec de la serviciu la 20h30, frântă. Ajung acasă, la uşa am un scandal monstru, motanul meu supărat foc mă cearta. Durează câteva minute de mieunat si muscat de picioare timp in care eu îmi cer scuze. Apoi îl ţin în braţe ca să ascult cum toarce. Sunetul asta îmi place mult şi îmi transmite un calm. Şi motanul meu chinezoi (ca din China l-am adus) parca ştie că îmi face bine şi stă cuminte de parca ar avea o misiune importanta de îndeplinit.
Joi
Ziua începe cu doua întrevederi: E.S. Ambasadorul Lituaniei in R. Moldova si E.S. Ambasadorul Turciei in R. Moldova. Planificam nişte proiecte comune, iar primul chiar in 6 iunie va fi. Un concert de muzica clasica in aer liber in fata Catedralei Naşterea Domnului din Chişinău.
Port câteva discuţii cu managerii proiectelor europene pe care le implementam si de care sunt responsabil în calitate de coordonator. Mă bucur să văd rezultate reale pentru oraş. Iar acum când trec pe lângă Gara Feroviara şi urmăresc lucrările de acolo, ştiu ca nu vom mai avea inundaţii, iar faptul ca acest proiect este implementat în urma accesării fondurilor europene de către departamentul meu, mă face sa mă simt bine.
Vineri
Încep cu semnarea câtorva scrisori de felicitare cu ocazia zilelor naţionale a altor tari pentru a fi trimise la timp. Ultimele detalii pentru deplasările primarului general la Viena şi Bruxelles sunt şi ele finisate. Mai trebuie sa vorbesc cu toţi membrii biroului CORLEAP al Comitetului Regiunilor, dar asta de luni. Anul asta, vom avea conferinţa anuala CORLEAP la Chişinău. Mi-am dorit mult acest lucru si am reuşit.
Am o şedinţa cu IDIS Viitorul, dl viceprimar Grozavu, Agenţia pentru Eficienţa Energetică şi echipa de la proiectul nostru. Stabilim care sunt criteriile de selectare a unor experţi pentru a fi scrise trei studii de fezabilitate pentru Chişinău (transport, iluminat public si izolare termica) şi trebuie scris Planul de Acţiuni pentru Energie Durabilă pana la sfârşitul anului. Un document foarte important pentru oraş.
Ajung şi la o întâlnire cu Dl Trifan, Consul general al României în Moldova şi după ce fac nişte totaluri pentru aceasta săptămână, îmi dau seama că trebuie să ajung şi mâine la birou.
Am senzaţia tot mai mult că lipsa de timp este problema numărul unu în viata mea, îmi displace enorm aceasta senzaţie. În primul rând, pari a fi un om ce nu ştie să îşi gestioneze timpul, or asta nu dă bine, apoi rişti să te plângi mereu, care iarăşi nu este bine deloc. Lucrurile sunt ordonate, aranjate, dar iau mereu din timpul dedicat mie sau celor dragi.
Am văzut recent un documentar unde oamenii de ştiinţa spun că cele 24 de ore sunt de fapt 16 în realitate, că timpul s-a comprimat. Nu ştiu cât este de adevărat, dar se leagă cu viteza de zi cu zi a tot ce se întâmplă. Totuşi acum 20 de ani nici măcar telefoane fixe nu aveau toţi, iar astăzi, mobil, calculator, internetul care mişcă lucrurile extrem de repede. Pe timpuri trimiteai o scrisoare prin posta şi aşteptai răspuns cam în câteva săptămâni. Acum, dacă nu îţi răspunde cineva la mobil, te panichezi. Dar de fapt, totul este în noi înşine întrebări, răspunsuri, valori, atitudine, armonie. Trebuie doar să învăţăm să le găsim, să le aranjam pe rafturi şi să le aplicăm.
Viaţa este o provocare şi asta îmi place.
*Născută 08.06.1977. Liceul „Gh. Asachi”. Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, Bucureşti. Sef, Direcţia Relaţii Externe, Cooperare Regionala si Integrare Europeana a Primăriei mun. Chişinău.