Scopul reuniunii a fost să reliefeze, dintr-o perspectivă științifică internațională, impactul acestui act politico-militar asupra evoluțiilor istorice ulterioare.
Ecoul conferinței științifice internaționale, care s-a desfășurat la Chișinău și Iași sub egida Academiei de Științe a Moldovei și Academiei Române, consacrate anului 1812, când teritoriul dintre Prut și Nistru al Țării Moldovei a fost anexat la Imperiul Rus, se regăsește astăzi în comentariile presei și, după cum e și firesc, abordările sunt diferite și adeseori în contradictoriu. Paleta aprecierilor variază de la „cea mai importantă manifestare științifică a anului” la calificarea drept „o manifestare ostilă Rusiei”.
Europa Liberă: Unde se află adevărul, în acest caz?
Gh. Cojocaru: „Organizatorii conferinței au urmărit să asigure condiții și șanse egale tuturor participanților și să păstreze o atmosferă calmă, care să încurajeze dezbaterile de o manieră civilizată între specialiștii în materie, indiferent de punctul de vedere academic expus. Scopul reuniunii a fost să aproximeze adevărul istoric despre drama de la 1812 și să reliefeze, dintr-o perspectivă științifică internațională, impactul acestui act politico-militar asupra evoluțiilor istorice ulterioare. Limbile de lucru ale simpozionului au fost româna, rusa și engleza, prin urmare, deja nu se poate vorbi despre o pretinsă orientare „antirusă” a acestei conferințe. Punctele de vedere exprimate aparțin în exclusivitate autorilor, iar singura orientare care a primat a fost cea academică.”
Europa Liberă: Și, conferința și-a atins scopul?
Gh. Cojocaru: „Cred că da, istoricii din cele 10 țări participante au contribuit prin competența și profesionalismul lor realizarea acestui obiectiv, iar lecția care ar trebui însușită se rezumă la aceea că relativitatea adevărului istoric nu poate fi substituită cu argumente aservite unor interese din afara științei istorice.”
Europa Liberă: Ce altceva au reușit participanții la conferință?
Gh. Cojocaru: „Au reușit, în pofida divergențelor de opinii, să lege un dialog civilizat, necesar și folositor tuturor. Ceea ce pare să fie un final bun, pentru că dialogul istoricilor este tot atât de necesar ca și dialogul civilizațiilor.”