La serviciu abia de reușesc să beau o cafea…

Lilian Platon: Nascut la 21 ianuarie 1978 in orasul Chisinau. Absolvent al Facultatii de Drept a ULIM. Lector universitar la USM. Doctor in Drept. Seful sectiei Reglementari Interne SA Moldtelecom.

Luni

Dimineața mă trezesc de la gălăgia pe care o facea Iuliana, fetița mea, in odaia vecină. De la o vreme încoace, ea este deșteptătorul casei.

Săptămîna promite să fie plină… La serviciu abia de reușesc să beau o cafea. Ușa biroului practic nu se mai închide. După amiază, am trecut prin biroul unui fost coleg, care a plecat în lumea celor drepți. Am revizuit ceva acte care nu erau finisate și am plecat de acolo cu un gol în suflet: a fost un om minunat și un foarte bun coleg.

Seara n-am reușit să merg la sala de sport, urma să pregătesc un curs pentru facultate. Masteranzii cu care lucrez în acest an sunt foarte buni.

Accesînd internetul, înțeleg că cursul îl voi pregăti ceva mai tîrziu.

Marți

Nu uit să felicit doi oameni apropiați cu prilejul zilei Sfîntului Nicolae. Am participat la Adunarea Generală Extraordinară a Patronatului cu un generic foarte cunoscut: ,,Relansarea economiei prin dialog constructiv”. Evenimentul a avut loc în incinta Teatrului Național Mihai Eminescu. M-am prins la gandul ca demult nu mai fusesem la un asemenea spectacol…

Seara merg la o adunare a locatarilor blocului și reprezentantilor firmei care l-au construit. Vecinii sunt foarte supărați pe faptul că acei care au ridicat casa, de fapt, nu s-au limitat la profitul obținut, dar încearcă prin scheme frauduloase să mai ,,bage mina în buzunarele noastre”. Ne prestează servicii de administrare care ne costă exagerat de mult. Bunăoară, cu ceva timp în urmă, un metru cub de apă caldă ne costa aproximativ 10 euro, avem cea mai scumpă apă din oraș. Mai bine sa nu o avem.

Miercuri

De la o vreme încoace, activitatea mea se intersectează cu cea din domeniul comunicațiilor electronice. Încerc să particip la Curtea Supremă de Justiție, la examinarea cererii de recurs la hotărîrea Curții de Apel Chișinău declarată de Orange Moldova către ANRCETI, în calitate de intervienți accesorii, ,,Moldcell”, ,,Moldtelecom”, „Arax-Impex” privind anularea actului administrativ. Din păcate, ședința a fost amânată din motiv întemeiat. Din această cauză, programul meu ia o nouă întorsătură. Nu pot să zic că această schimbare mă derutează cumva, deja sunt obișnuit, cum de fapt și alți colegi de-ai mei. În Țara noastră lucrurile sunt făcute ori din mare grabă (cum ar fi politica), ori foarte încet (precum justiția). Nu știu de ce lipseste ,,mijlocul de aur”.

Seara am avut un musafir, care din anumite motive a început să trăiască concomitent în două țări. În una își administrează afacerea, iar cu familia a preferat sa se stabileasca în alta, făcînd naveta de două ori pe lună. Bietul om este mai mult pe drum. Dar nu e vina lui, ci mai degraba a celor care conduc Republica Moldova.

Joi

O bună parte din activitatea mea ține de prestarea serviciilor juridice în domeniul comunicațiilor electronice. Deși meseria mea nu ține direct de partea tehnică a procesului, uneori înțeleg că n-ar fi rău să intru în esența procesului de transmitere a semnalului. M-am înțeles de ceva timp cu un coleg care este specialist anume în acest domeniu să-mi dezvăluie secretul acestui proces invizibil care se materializează în servicii foarte moderne și actuale.

După serviciu urma sa iau fetița de la grădiniță. Am asistat la o scenetă pentru „Adio grădiniță”. Era o repetiție a unui dans. Am intrat încet, auzind muzica încă de pe trepte, și am zărit-o prin ușa întredeschisă, dansînd. Cred că sentimentul meu patern mi-a șoptit că e timpul s-o înscriem la un cerc de dans, pentru că era in al noualea cer.

Ceva mai tîrziu am mers în vizită la părinții mei. Vroiam să-i salutăm și să aflăm noutățile de la bunica, pe care tocmai mama o vizita-se la țară, draga mea bunică, care de fapt a pus temelia educației mele preșcolare.

Seara tîrziu, intru pe net să văd ce schimbări a adus cu sine rotirea pămîntului în jurul axei sale. În nord-estul Italiei iarăși un seism. Am niște prieteni și chiar rude care muncesc în acea zonă și chiar ma intereseaza soarta lor.

Vineri

Sunt invitat la AGEPI ca să particip la o ședință privind propunerile de modificare a articolului 66 din Legea cu privire la Drepturile de Autor și Drepturile conexe. Am o deosebită plăcere de a fi prezent, fiindcă unul din bunii mei prieteni muncește în această instituție și sunt convins că pe lîngă activitatea pe care o s-o am acolo voi primi și satisfacția de la comunicarea cu el.

După amiaza lucrez intens la un document care se ,,opune și nu vrea să iasă bine” . Pînă la urmă, reușesc…

În sfărșit, am reușit să iau legătura ce cei din Italia. Ma bucur sa aflu ca n-au avut de suferit.

În serile de vineri încerc să mă detașez de povara rutinei și problemelor, în special a celor ce nu țin de familie. Joc șah cu fiică-mea, ca de obicei ,,cîștigă ea mai des”. Încerc s-o fac încrezatoare că va reuși să insuseasca acest sport care-ți fortifică mintea.

Ultimele emoții sunt legate de un film privit împreună cu soția Tatiana. Din păcate, o facem acasă și nu la cinema. O să discutăm despre el încă ceva timp, s-a meritat să nu mă las pradă somnului. Sper să nu uit în viitorul apropiat să-mi realizez intenția de a merge la un spectacol, de-ai face o vizită bunicii și de a înscrie copilul la un cerc de dans.