Limba noastră-i o comoară?



Cu cinci ani în urmă am avut ocazia să stau de vorbă aici la Praga cu un grup de suedezi. M-a mirat atunci că ei nu știau în ce limbă vorbim noi acasă în Republica Moldova rămînînd surprinși cînd le-am spus că limba maternă a majorității este limba română și nu cea rusă.

De atunci au trecut ani pe parcursul cărora am mai întîlnit diferiți oameni din alte țări precum și cehi, care să-mi tot facă aluzie la limba rusă vorbită sau la alfabetul chirilic pe care cred ei că noi l-am folosi. Nu demult chiar m-am regăsit în situația ridicolă de a-mi convinge șeful italian că noi în Republica Moldova vorbim preponderent limba română.

Politicienii noştri merg deseori peste hotare şi spun că apreciază mult faptul că moldovenii contribuie la promovarea imaginii Republicii Moldova în lume. Însă mă întreb de ce politicienii noştri nu au o strategie de promovare a informațiilor veridice în ceea ce privește limba vorbită?

Promovarea curentului moldovenist peste hotare este mult mai ușor de realizat, pentru că străinii cînd întreabă despre limba noastră automat fac referinţă la limba moldovenească - o limbă pe care în imaginația lor am vorbi-o noi în Republica Moldova; chiar dacă mulți din ei nu au idee că această limbă se numeşte corect română şi că nu face parte din familia limbilor slave.

Ar fi bine să fie formată o structură din membrii diasporei moldoveneşti, care să se ocupe atît de promovarea imaginii Republicii Moldova peste hotare cît şi de propagarea informaţiilor veridice ce ţine de cultură, limbă, tradiţie, neam. Şi chiar dacă sunt dintre cei care nu pot renunţa la apelativul de „limbă moldovenească”, cel puțin să facă cunoscut tuturor celor de peste hotare că este o limbă din familia limbilor romanice. Acest lucru este foarte important, pentru că anume perceperea noastră în mod greșit de către străini și știrbește din propria noastră identitate.